August 2006 ↓

Vom sti ce contin nu numai dosarele politicienilor, dar si ale popilor si, iata, la cererea presedintelui Basescu, inclusiv ale sportivilor.

Deja au aparut pareri destul de intepate. Ca s-ar lovi in imaginea unor oameni cu o contributie clara la gloria tarii. Ca perceptia lor in rindul tinerilor ar avea de suferit. Ca se vor fisura soclurile de sub statuile unor idoli.

 Trebuie sa stim, insa, ce au facut, cu riscul de a avea surprize neplacute. Credeti ca e bine sa fie publicate dosarele? Daca da, credeti ca ne vom pomeni cu nume la care nici nu ne asteptam?

Piţurcă are 50 de ani (deşi n-arată!) şi e antrenor de vreo 15. La vîrsta asta, nu mai putem noi să-l schimbăm, aşa că trebuie să ne descurcăm cu materialul pe care-l avem la dispoziţie. Nu ne aşteptam ca înaintea confruntării cu bulgarii să invite presa în camera lui Mutu şi nici să ne explice, pe îndelete, cu 4 zile înainte de meci, ce sarcini precise îi va trasa lui Tamaş. Speram însă că, îmbătrînind, să mai lase puţin deoparte din cerbicia scrîşnită faţă de presă pe care o manifesta acum 7-8 ani, cînd ziariştii făceau poze la reunirile lotului fie din elicopter, fie pe sub poarta de la Săftica.

Piţurcă s-a supărat şi a închis toate antrenamentele naţionalei pentru că jucătorii au fost pozaţi pe terasa hotelului. O imagine banală, cu Bănel sprijinit de balustradă, cu Niculae privind în zare şi cu el însuşi plimbîndu-se metafizic. Nimic vinovat, nimic compromiţător, doar nodul în papură de care avea nevoie.

“V-am cerut să ne lăsaţi în pace”, a demandat selecţionerul. Şi cine ce i-a făcut, ca să gardeze cu trupe de jandarmi antrenamentele? Ziariştii români sînt doar curioşi, nu şi trădători, fiind greu de crezut că din măruntaiele camerelor video antrenamentele echipei noastre ar putea ajunge pe masa lui Stoicikov. Presa bucureşteană îi ia de cîteva zile pe bulgari la mişto, se interesează dacă Dorinel vine sau nu, spune că gazonul e chel în faţa porţii. Nimic ofensiv, nimic acuzator. Eventual comentarii, dar şi acelea voalate, pe seama faptului că Piţurcă nu prea pune mare preţ pe calificarea Stelei în Ligă. Nimeni nu i-a adus aminte că el, antrenînd aceeaşi echipă, a luat un singur titlu în patru ani şi n-a ajuns niciodată în primăvara europeană.

Dar pînă la urmă Federaţia nu l-a angajat pe Piţurcă director de comunicare, ci antrenor al echipei naţionale, pus acolo să obţină acele calificări care în ultima vreme ne-au lipsit atît de mult. Dacă bate Bulgaria şi Albania săptămîna asta, dacă învinge Belarus în octombrie, dacă reuşeşte să treacă de bariera psihologică “zero puncte, zero goluri cu Olanda”, atunci e OK şi toate aceste şicane cu jandarmi vor fi date uitării. Dacă nu, înseamnă că avem un selecţioner care s-a născut supărat şi bănuitor că ar putea cineva să-i fure secretul strămoşescului 5 contra 2 practicat la antrenamente.

Primul - publicul. După două episoade cu tribune pustii - cele cu Vasluiul şi Argeşul - Dinamo a fost întîmpinată de aproape 30.000 de oameni, iar oraşul a retrăit atmosfera de meci mare. Atmosfera sud-americană, spectacolul culorilor, explozia de sunet au făcut arena din Bănie să semene a stadion european. |ntrebarea încuietoare e dacă nu cumva după acest dureros 0-4 se va reveni la apatia şi dezinteresul dinainte.

Al doilea - echipa. Dinamo a cîştigat net pentru că Ştiinţa actuală n-a avut nici experienţa, nici valoarea să opună rezistenţă. Iar cînd mai eşti şi naiv, iei bătaie de-ţi ţiuie urechile. La faza primului gol dinamovist, Săceanu ratase monumental, iar alţi şapte coechipieri au rămas în contemplaţie - doar vorbim de exerciţii de admiraţie, nu?. Sigur că în faţa unei apărări rarefiate, pentru Dinamo nu e mare filosofie să dea gol.

Al treilea şi ultimul - Ovidiu Stîngă. Şi-a călcat adversarul cu crampoanele pe cap, ceea ce e, fireşte, un gest primitiv şi amendabil. După meci, spăşit, a recunoscut că asemenea gesturi n-au ce să caute pe un stadion. Luaţi-l de bun pe acel Stîngă din studioul Recursului etapei, nu pe mijlocaşul care varsă foc pe nări în teren.