Ioniţă va pleca la FC Koln. O fi el de la “grădiniţă”, dar vorbeşte ca un om mare. Sau, mă rog, ca un copil care-şi îngroaşă vocea ca să-şi imite tatăl. “Trebuie să ai o viaţă calculată dacă vrei să reuşeşti!”. Nu numai că vorbeşte, dar are planuri şi reguli proprii: fără alcool, fără “femei mondene”, cum se lăuda într-un tabloid. Şi mai e sau îşi doreşte să fie “serios, cuminte, ambiţios şi încăpăţînat”.
Pe scurt, un puşti gata să-şi ia zborul fără escală pînă în vîrf. Dar mai e nesuferitul de palmares al puştilor care şi-au ars aripile ca fluturii la bec sub nocturnele din Occident. “Ioniţă mi-a promis că nu o să-şi schimbe niciodată caracterul”, îşi face curaj Viorel Hizo. La 20 de ani, totul e în faza de promisiune, pînă şi caracterul. Zicu avea 20 de ani cînd a ajuns la Inter, Daminuţă - 20 de ani cînd a realizat că “nicăieri nu-i ca acasă” şi că se potriveşte foarte bine la Dinamo, nu la Milano.
Ce le-a lipsit acestor băieţi cînd au ajuns în lumea largă? Şi ce ar putea face diferenţa în cazul lui Ioniţă? Poate faptul că, pînă acum, e o creaţie a antrenorilor, nu a impresarilor. Poate că a avut mai mulţi adulţi responsabili în jur şi altfel de modele de succes. Poate celorlalţi le-a lipsit încăpăţînarea cea bună sau timpul de dezmeticire. Ioniţă are jumătate de sezon să-şi revină din starea de “bijuterie”, “rachetă”, “bomber”, în care l-a săltat presa germană. La întoarcerea din Koln, a aterizat direct pe pămînt, nici un centimetru deasupra, şi a marcat în amicalul cu Jagellonia.
Din cei 2,5 milioane de euro, cît ia Rapidul pe el, un bănuţ ar trebui aruncat în fîntînă. Un bănuţ cu o dorinţă. Şi aceea să fie dorinţa lui Ioniţă de a ajunge la Real Madrid. De cînd n-am mai văzut puşti români respirînd fără mască aerul fotbalului mare? Marica? Abia acum dă semne de adaptare. Ultimul a fost Chivu, la Ajax, în ‘99. Încă nu împlinise 20 de ani.
La Rapid, nu se mai pune presiune pe oameni, ci pe bere
Vladimir Bozovici a descoperit farmecul vieţii. În pauza amicalului cu Juventus Colentina, a dat o fugă la bar, să bea o bere, cu voie de la antrenor. Escapada i-a înveselit pînă peste poate pe şefii Rapidului.
“Care e problema?”, a parat Copos, cel mai jovial patron din cîţi s-au văzut, de la scufundarea pămîntului încoace. Nu s-ar fi supărat nici dacă fundaşul sîrb s-ar fi dus să joace bambilici ori să dea probe la altă echipă. Nici dacă nu s-ar mai fi întors pe teren în repriza a doua. Marcase un gol, ce să-i ceri mai mult?
“Ce dacă au băut bere? Se aflau în timpul lor liber!”, a explicat secundul Panait. Dacă vor fi plătiţi în acelaşi ritm, rapidiştii vor avea tot mai mult timp liber. Data viitoare, Bozo va primi pasa de gol de la chelneri. Data viitoare, arbitrul va opri meciul, să mai ceară băieţii un rînd.
Care e problema? Încordarea financiară a dus la o relaxare pe toate fronturile la Rapid. În ultima vreme, se experimentează o nouă formulă de management, să-i zicem haos cu faţă umană sau boemă multilateral dezvoltată. Echipa trebuie să aibă moralul ridicat pînă la noi directive. Nu se mai pune presiune pe jucători. De nici un fel.
Conform unor statistici ochiometrice, rapidiştii sînt peste tot acasă şi oricînd în timpul lor liber. Au voie să consume alcool, la start, la pauză, la final şi în intervalul dintre ele, cu condiţia să bea în cadru organizat, sub supravegherea organelor competente din staff-ul tehnic. Nu li se permite încă să spună bancuri cu patronul, dar se lucrează şi la supapa asta cu umorul. Există responsabili la club specializaţi în momente comice după înfrîngeri şi atacuri de panică la victorii.
Tehnicienilor le va veni mai greu, fireşte. Vor trebui să plieze sistemul după nişte jucători care se mişcă garantat şi simultan în şapte direcţii. Dar n-a spus nimeni că va fi uşor! Uşor ar fi să-şi dea demisia înainte de ora de închidere. Ce-i drept, nici şefii nu mai au pretenţiile de altădată. Par la fel de mulţumiţi şi dacă fotbaliştii vin, şi dacă nu vin. Iar dacă vin, ar trebui să se aleagă şi ei cu un bonus, pentru activităţi de voluntariat.
În fine, a fost un amical, pe ger şi zăpadă. Patron să fii şi nu te superi că jucătorii se încălzesc la bar. Dar chiar şi aşa, nu vi se pare cam bruscă răsucirea doctrinară de la trimisul în fabrică la trimisul în bar? O fi fost vorba de o fabrică de profil! Sau poate şefii din Grant şi-au propus să facă din Rapid un club mult mai atractiv pentru transferuri! Să vină fotbaliştii gratis, de plăcere, de dragul atmosferei. Eventual să plătească şi bilet la intrare. Ca să fie sigur de efect, Copos ar trebui să mute numărul de stand-up comedy de la oficială în bar. Poate aşa rîde cineva.
