Ciobotariu n-a izbutit să entuziasmeze. N-a convins scaunele, n-a ridicat în picioare tribunele goale
Vă mai amintiţi de “New Dinamo”? Da? Ei bine, puteţi să uitaţi! Proiectul viza, în traducerea lui Nicolae Badea, “cîştigarea titlului cu bani mai puţini”, o meschinărie cu pretenţii de concept. Dinamo pe care l-aţi văzut în meciul cu Vaslui este cît se poate de “vintage” ca alură, experimentat, e drept, poate prea experimentat, cu excepţia antrenorului.
Ciobotariu putea aduce un pic de noutate, un pic de entuziasm, e un antrenor la început de drum. Dar senzaţia e că el urmează echipa de “grei”, nu invers. Ştie şi a spus-o, după meciul cu Oţelul, că jucătorii lui n-au atitudinea cîştigătoare. Şi, pe măsură ce se strîng etapele, oboseala şi nervii, va fi tot mai greu s-o capete.
“Aş fi un laş să renunţ, în momentul în care corabia se clatină”, a răbufnit “cîrmaciul” de pe banca dinamovistă, după înfrîngerea cu Vaslui. Să înfrunţi realitatea şi să te recunoşti depăşit de situaţie nu reprezintă deloc o laşitate, dimpotrivă! Dar poate Ciobotariu vede lucrurile altfel, din ochiul vigilent al furtunii. Pe de altă parte, nu antrenorul reprezintă sursa majoră de paşi greşiţi la Dinamo. Ci inerţia ca mod de a face performanţă în fotbal. Se anunţa un retur complicat, vestiarul striga după întăriri, echipa îl pierduse pe Torje şi recăpătase doar umbra lui Pulhac. Totuşi, pauza de iarnă a trecut fără manevre dramatice, gen “new Strătilă” sau “new Platini”. Nu s-a schimbat, mai ales, relaţia distantă dintre echipă şi propriul public.
La meciul cu moldovenii în tribunele din Ştefan cel Mare au venit doar 4.000 de spectatori. Asistenţa-record de pe Arena Naţională, cînd Dinamo a vîndut 20.000 de bilete pentru partida cu Mediaş, n-a produs urmări. N-a influenţat nici în bine, nici în rău numărul spectatorilor pe stadionul din Ştefan cel Mare. În medie, conform site-ului statisticifotbal.ro, Dinamo are o medie de 4.779 spectatori pe meci, locul 15 într-un top care include şi echipe din eşalonul secund.
Problema roş-albilor pare să fie, mai degrabă, stadionul neprimitor, vechi de 59 de ani. Paradoxal, “cîinii” au probleme cu publicul doar la jocurile pe teren propriu (locul 9, ca număr total de spectatori în tur). La meciurile în deplasare, echipa lui Ciobotariu se află pe locul doi, după Steaua. De ce arena din Ştefan cel Mare nu se umple la meciuri? Poate atmosfera statică, autosuficientă din jurul echipei, poate entuziasmul lipsă din loje şi din vestiare să fi dus la această mare lehamite. Spectatorii dinamovişti de altădată nu mai au încredere în spectacol. Iar acţionarii nu fac decît să le confirme suspiciunile.
În mod evident, trupa lui Ciobotariu joacă altfel, arată altfel şi are altă atitudine cînd în tribune sînt 20.000 de spectatori, nu 4.000. E un detaliu, un moft, dar mofturile astea fac diferenţa în lupta la titlu. “A fost o atmosferă extraordinară, am simţit că sînt într-adevăr antrenorul lui Dinamo!”, spunea Ciobotariu după meciul de pe Arena Naţională. După meciul cu Vaslui, a invocat doar absenţa celor trei jucători de bază. N-a pomenit nimic despre absenţele din rîndul fanilor. Pe astea le antrenează de la începutul sezonului.
Acum şi în fotbal! Crizele cardiace au ajuns un fel de hobby al anchetaţilor penal
Ca orice inculpat care se respectă, George Copos şi-a descoperit în timp util o suferinţă. Nu e legată de echipa Rapid decît indirect, prin nişte transferuri anchetate de procurori. Dar e o suferinţă. “N-am venit la stadion pentru că nu mai am chef de nimic. Justiţia la noi, din păcate, se face în mass-media, şi nu unde trebuie (…). Am o stare de frustrare enormă!”, a mărturisit patronul din Giuleşti, citat în “Evenimentul zilei”.
N-a adăugat dacă se va interna, dacă va pleca în străinătate, să-şi regăsească pofta de viaţă. Cel mai sănătos ar fi să aştepte verdictele, nu să le comenteze înainte, că riscă ipohondria. În dosarul Loteria I, e drept, au trecut şase ani de judecată şi nu se întrevede încă vreun deznodămînt. Dar în dosarul Transferurilor, Copos poate fi optimist: sentinţa se dă pe 20 martie.
Şi Cristi Borcea, colegul de boxă al şefului rapidist, are nişte suferinţe. Cu cît e anchetat în mai multe dosare, cu atît suferă de mai multe boli. Preşedintele executiv al FC Dinamo a devenit un atlas ambulant de curiozităţi medicale. În urmă cu un an, se trata de o presupusă intoxicaţie cu mercur. Nu a apărut nici un medic să confirme diagnosticul, doar rudele şi Gigi Becali, specialist permanent, au susţinut varianta finului dinamovist. Întrebaţi de “Evenimentul zilei”, hematologii de la Spitalul Fundeni au declarat că Borcea ar fi trebuit să dea de duşcă mercurul din termometru, să cadă brusc la pat.
Şeful “cîinilor” a continuat totuşi să sufere de hidrargirism, departe de ochii lumii, la Miami. Şi-a scos perfuziile doar pentru nuntă. Apoi a anunţat că recurge la chelatoterapie (10.000 de dolari /şedinţa) în SUA. Tratamentul poate dura şi cîţiva ani. Borcea şi-a revenit în două luni. Nici nu s-a restabilit bine, că preşedintelui dinamovist i se descoperă la inimă “o malformaţie probabil congenitală”, cum a descris-o şeful secţiei de Chirurgie Cardiovasculară de la Floreasca, Şerban Brădişteanu. Decizia de a-l opera pe cord pe Cristian Borcea a venit la fix, cît să nu se suprapună cu verdictul în dosarul Transferurilor.
Ca să vezi malformaţie nebănuită, cu o zi înainte de operaţie, pacientul comenta vioi în direct la TV prestaţia dinamoviştilor în meciul cu Pandurii. Ştirile despre starea inimii lui Borcea, iată ceva la care merită să meditezi sumbru, cînd stai la coadă la tomograf. Nu justiţia, cum clamează Copos, mai degrabă medicina se practică mai eficient în mass-media decît în spitale. De orice ar suferi Cristian Borcea, se pare că nu se poate trata decît în public. În cazul ultimei internări, diagnosticul a fost autentificat de un medic. Nu orice medic e un medic de vedete, fost senator PSD, în prezent judecat pentru luare de mită în dosarul “Aparatură medicală pentru penitenciare”.
Cînd afirmă că l-a operat pe cord pe Cristi Borcea, trebuie să-l credem pe cuvînt pe chirurgul Brădişteanu. Doar n-o să apelăm la “surse” mirobolante din interiorul blocului operator! E curios totuşi că am ajuns să ştim atîtea şi atît de prompt despre fişa medicală a pacientului dinamovist. E curios că Borcea a trecut prin mîinile atîtor specialişti, din ţară şi de peste hotare. Şi nici unul nu şi-a dat seama că suferă şi de o formă severă de alergie la justiţie. Vorba lui Copos, asta te face să simţi “o stare de frustrare enormă” faţă de sistemul medical. Poate nu există încă aparatură necesară. Poate ar trebui să se pronunţe şi Doctor House!
