În plin sezon de porţi închise, Universitatea Craiova merge contra curentului. Patronii din Liga 1 aderează pe capete la snobism. Strîmbă din nas cînd văd tribune pline şi plănuiesc să lase pe stadion numai suporterii care au ieşit bine în poza de buletin. Patronul oltenilor s-a decis să treacă la populism. A ieftinit biletele şi abonamentele.
“Am făcut o prostie şi îmi pare rău!”, a spus Mititelu. Şi el a fost în conflict cu fanii, şi el a auzit urări de bine în tribune, şi el a adus jandarmii la stadion. Şi el a intrat în fotbal atotştiutor.
Dar le-a prins din zbor şi nu-i mai împarte pe suporteri în “adevăraţi”, “mai adevăraţi” şi “cei mai adevăraţi”. A schiţat o împărţire mai puţin savantă, mai din popor: suporteri cu bani sau fără bani. Fiecare, cu un alt comportament de consumator. “Cei care au bani nu prea vin la meciuri, tot cei săraci vin”. E un raţionament comercial, desigur, dar e un raţionament de bun-simţ.
UEFA a ajuns la concluzia că “spectatorii cu bani” (sponsorii şi VIP-urile) preferă să vină pe stadioane pline de “spectatori fără bani”. Prin urmare, în caietul de sarcini pentru Euro 2016, UEFA recomandă “inovarea în materie de ospitalitate”. După cum era de aşteptat, culmea inovării s-a atins în fotbalul nostru. De la o vreme, microbiştii de la noi pot spune că se simt ca acasă la meciuri. Pentru că le văd în fotoliu, la televizor.
Mititelu a rămas de modă veche. Nu simte nevoia să inoveze. Nu-şi pune problema dacă echipa are sau nu nevoie de spectatori, şi dacă da, de ce fel de spectatori? După cum brutarul care a fost Mititelu nu se întreba dacă vinde pîine numai adevăraţilor clienţi şi le închide uşa în nas celorlalţi. Aşa ceva nu se face, mai ales într-un an de criză.
Mititelu profită de scandalul Piteşti ca să-şi asigure favorurile federale
În confuzia care domină scena Ligii 1, patronul Craiovei a devenit unul dintre cei mai vocali lideri de club. La prima vedere sau la prima audiţie, pare un apărător entuziast al reformelor în fotbalul românesc. În sfîrşit, nu-i aşa? Era cazul să apară altfel de conducători, vizionari şi progresişti, care să schimbe sistemul. Numai că Mititelu nu vrea să schimbe decît în stilul personajelor lui Caragiale. Adică “pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale”.
Aparenţa de revoltat e doar o aparenţă. Una cît se poate de populistă, e drept, dar cu substrat clar pro-Mircea Sandu. Pînă la izbucnirea scandalului de la Piteşti, Mititelu avea o reputaţie de persecutat al sistemului. Încasase amenzi grele şi o suspendare de şapte luni pentru rebeliunile verbale contra FRF. “E o răzbunare a cuplului Lupescu - Prunea!”, explica el în decembrie anul trecut.
Despre Mircea Sandu, numai de bine: “Nu cred în această variantă cum că ar fi luat bani. Sandu nu ar fi capabil să ceară bani cuiva!”. Nu e prima oară cînd patronul Craiovei sare în apărarea şefului FRF. L-a susţinut şi în conflictul cu finanţatorul Stelei: “Sandu nu poate fi dat jos pentru că aşa vrea Becali!”. Şi tot Mititelu s-a grăbit să alunge orice scamă de suspiciune aterizată dinspre “Dosarele Piteşti”: “Mircea Sandu nu are nici o implicaţie!”.
Despre Penescu, de asemenea, numai de bine. Sigur, recunoaşte că e un “găinar”, dar în comparaţie cu isprăvile altora, ăsta e doar un nume de alint. “Alţii trebuiau arestaţi, nu Penescu!”. Dacă erau arestaţi “alţii”, probabil Mititelu le-ar fi luat şi lor apărarea. Pe motiv că întotdeauna există vinovaţi mai mari, şi mai mari, şi mai mari, “nu spui cine, persoane importante!”.
Pledoaria lui Mititelu pro-Penescu conţine contradicţii oarecum umoristice. Şeful piteştean “a căzut ca musca-n lapte”, dar “nu e chiar atît de naiv”. Păi, nu, probabil există şi alte culmi ale “naivităţii”. De fapt, nu cauza lui Penescu o apără Mititelu, ci propria cauză. În martie, îl invidia pe patronul piteştean pentru arbitraje, “se vede că-i băiat de Bucureşti!”.
Şeful Craiovei nu ameninţă mecanismele puterii, vrea doar să le facă să lucreze şi în favoarea lui. Profită de deruta generală ca să-şi aranjeze socotelile. Departe de el calul alb şi rolul de justiţiar! Intră în categoria avocaţilor ceţii: cei care alimentează confuzia şi, pe cît se poate, o dirijează spre folosul propriu. Nu se zbate pentru un sistem corect şi curat, ci pentru un sistem reorganizat “pe ici, pe colo”, astfel încît să-l avantajeze pe el în relaţia cu şefii bucureşteni şi unii oficiali federali. Nu vrea dreptate, îşi vrea “partea”, felia lui de influenţă, cot la cot cu ceilalţi şefi din provincie. Vrea să fie şi el “băiat de Bucureşti” în raport cu FRF.
Ceea ce vor toţi şefii de club, de fapt. Energicele şi zgomotoasele manevre ale lui Mititelu reprezintă o dovadă în plus că sistemul nu se poate reforma din interior. Nu numai că nu există voinţă comună de schimbare la nivelul conducătorilor. Dar pînă şi posibilele focare revoluţionare, precum Craiova, se dovedesc a fi focuri de paie. Care semnalizează solidar cu actualii capi ai sistemului. Curăţenia în Liga 1 nu poate fi făcută decît cu mătura, făraşul şi cătuşele altor instituţii.
