Fata de la ultima pagină ↓

Derby de intelectuali

Nici polemicile înainte de Rapid - Steaua nu mai sînt ce-au fost! Acum se numesc “prelegeri”.

La capătul unei săptămîni memorabile pentru fotbal, după ce o planetă întreagă de microbişti s-a emoţionat la aplauzele cu care fanii Barcelonei şi-au răsplătit învinşii, ne aşteaptă un derby în Liga 1. Presiunea asupra Rapidului şi a Stelei, fotbalistic vorbind, vine din această vecinătate cu două meciuri intense, care rămîn pe retină. Restul presiunilor vin din alte direcţii.

Mihai Stoica, de pildă, a găsit de cuviinţă să-i întărîte pe fanii rapidişti: că nu ştiu limba română, că fac “lucruri grave”, că se teme să nu fie scuipat şi/sau incendiat din tribune etc, etc. Meciul a fost catalogat de risc maxim, în jurul stadionului vor fi mobilizaţi peste 400 de jandarmi. Dacă managerul Stelei continuă să facă atmosferă, probabil se va impune dublarea efectivelor. Sau, varianta economică, va fi trimis doar un pompier, care să-l păzească pe inflamabilul MM de el însuşi.

De ce să agiţi spiritele deja agitate? Fotbalul nostru trebuie să tindă spre spaţii largi, respirabile. Spre stadioane de 99.000 de locuri, pline ochi. Spre un Camp Nou care-şi aplaudă favoriţii la înfrîngere. Ăsta e idealul. Pînă una, alta, ne concentrăm pe spaţii mici, de mărimea unui banner, pe marginea cărora se dezbate, aiurea, Gramatica Academiei de Specialişti.

Mihai Stoica aşa a înţeles să-şi facă datoria de manager. A identificat punctul forte al adversarului, publicul din Giuleşti, apoi l-a atacat fără scrupule. Şi fără rost. Pentru galeria Rapidului ar trebui să fie amuzant, nu enervant.

Mihai Stoica le reproşează lipsa de anvergură intelectuală (”Cred că au făcut limba română cu profesorul de traforaj!”). Pe cînd finanţatorul Vasluiului, dator cu o părere despre derby, se declară “obosit” de tiparul intelectual al lui Răzvan Lucescu: “Joacă prea mult rolul lui Moromete. Are aşa o putere de disimulare pe care greu puteam să o găsesc la un intelectual de talia lui”.

Treaba asta, cu limba şi literatura română la derby, devine “după facultăţi”, cum ar zice ţăranul din Siliştea-Gumeşti. În altă ordine a etapelor naraţiunii, cine s-ar fi gîndit că e un derby în familia Moromete, de vreme ce “Nilă” joacă la Steaua?
Merită remarcată totuşi capacitatea de divagare a şefilor din Liga 1, gata să abată subiectul discuţiei de la fotbal spre orice altceva: de la educaţie tehnologică la subiectele de Bac. În tradiţia bună a campionatului nostru, Rapid şi Steaua vor arăta tot ce pot în derby-ul de duminică. Şi vor juca la spectacol, în ritm cu fotbalul acestei  săptămîni. Altfel, nu-i exclus să descopere că publicul românesc nu mai are răbdare cu echipele lui.

Să sperăm că vom avea ce aplauda. În afară de calitatea intrinsecă a cratimelor din discursul extrinsec, străin de cauză, al conducătorilor.

Viruşi

Există explicaţii socio-economice şi geopolitice pentru cele 650 de milioane de bolnavi de malarie din lume. Sărăcia, în primul rînd.

Dar tu, fotbalist de milioane, plătit cu greutatea ta în aur, şi ceva pe deasupra, tu, Drogba, să fii doborît de un ţînţar? Sună a “pana prostului” şi intră cu brio în panoplia accidentărilor donquijoteşti ale fotbaliştilor, de genul i-a căzut televizorul pe canapea, lama de ras pe vene şi macaraua pe metatarsiene.

Sau poate aşa se îmbolnăvesc milionarii! Dacă fumează ca în “Filantropica”, scot o ţigară şi aruncă pachetul, procedează la fel şi cu bolile. Dau la o parte pericolele majore şi aleg minusculii viruşi. În loc să fie atacaţi de lei, pantere şi agenţi fiscali, sînt atacaţi de anofel.

Uite că micul, pricăjitul plasmodiu al malariei a izbutit ceea ce n-au reuşit cei mai duri fundaşi dintr-un campionat de bărbaţi. Să-i dea fiori lui Drogba. Boala a fost depistată cam tîrziu, după patru săptămîni de febră şi dureri de cap. Ivorianul nu ştie cum a contactat-o, dar probabil se va gîndi de două ori la următoarea convocare pentru Cupa Africii.
Frigurile lui Drogba ar trebui să-i pună grav pe gînduri pe fotbaliştii noştri. La ei, nu vorbim de patru săptămîni, ci de ani de oboseli, ameţeli, dureri de cap, dureri de cot şi slăbiciuni de tot felul. Virusul care-i carotează e mult mai îndărătnic, se ia din aere şi se urcă la cap. Denumirea populară e lenea de Nil sau plasmodiul amatorismului. Îl au şi stranierii, de cum vin la lot şi pînă pleacă la echipele de club.

Deocamdată, nu există leac, deşi cercetătorii britanici lucrează de zor la nişte poţiuni antimahmureală.