Fata de la ultima pagină ↓

În mai anul trecut, primarul Bucureştiului spunea că Stadionul Naţional n-are cum să coste mai mult de 70 de milioane de euro. Timpul a trecut, preţul a urcat la 127 de milioane de euro în februarie, apoi la 138 de milioane de euro “la cheie”, în martie. Nu numai că proiectul devine mai scump. Devine şi mai greu de terminat. Ziua de predare e ca o iluzie optică: se îndepărtează pe măsură ce te apropii de ea. “M-au încurcat timpii morţi şi nesiguranţa constructorului. A fost nevoie să-i ameninţ de cîteva ori pe cei de la Max Bogl!”, a explicat Sorin Oprescu.

N-a precizat cum anume i-a ameninţat, dacă a ridicat doar tonul la ei sau le-a zis şi cîteva de la obraz. Dar iată cum se construieşte un stadion în România: luîndu-i tare pe constructori şi săpînd şanţuri în jurul Guvernului, “ca să iau chirie trecutul cu barca!”, altă soluţie într-un stil deja consacrat. Tot la uneltele primitive am rămas: pumnul în masă şi cuţitul în piatră!

Constructorul pe care dă vina primarul Oprescu este un constructor foarte ocupat. Are mai multe comenzi de zeci de milioane de euro pentru reabilitarea unor drumuri din Capitală. Va construi, tot pe bani publici (168 de milioane de euro), ultimul tronson din Autostrada Bucureşti- Constanţa. Pînă la Stadionul Naţional, n-a avut decît proiecte de infrastructură în România: autostrăzi şi pasaje.

Cum a cîştigat licitaţia pentru arena sportivă, în 2007, este o altă poveste, anchetată de DNA. Se pare că Primăria a optat pentru constructorul care cerea mai mulţi bani, peste plafonul prevăzut, şi promitea să termine lucrarea într-un timp mai lung. Foarte curioasă alegere! Probabil constructorii au ameninţat că sapă şanţuri prin toată Capitala dacă nu cîştigă.

Fostul primar a fost obligat de Curtea de Conturi să dea nişte bani înapoi, dar contractul pentru Naţional a rămas în vigoare. O lună de construcţie la Stadionul Naţional costă 4,3 milioane de euro. Dacă mai întîrzie lucrările, s-ar putea să ajungă mai scumpă decît un kilometru de autostradă, construit de acelaşi consorţiu: 5,25 milioane de euro. Şi să ne aflăm în faţa dilemei strămoşeşti: cine-a pus finala-n drum?

Un cercetător britanic, de profesie lord, a emis o teorie cu aplicaţii nesperate în lumea fotbalului. “Extratereştrii sînt printre noi! Pot lua orice formă. Pot arăta exact ca noi. Oricînd te poţi trezi cu unul stînd în faţa ta şi uitîndu-se la tine”. În sprijinul acestei teorii, jurnaliştii de la “The Sun” au ilustrat articolul cu poza unui Wayne Rooney cu gura pînă la urechi. În cazul vedetei lui Manchester, calitatea de extraterestru ar explica multe, inclusiv golurile de pe San Siro.

Prin metode speciale, în majoritate intuitive, Jose Mourinho a ajuns la aceeaşi concluzie cu lordul. “Jucăm împotriva unor lucruri stranii!”, spune antrenorul lui Inter. Şefii de cluburi din Liga 1 ar putea să-i dea dreptate, după apariţia unor faze crepusculare şi a unor faulturi neidentificate în careu.

Din păcate pentru spectacol, în campionatul românesc extratereştrii iau preponderent formă de arbitri, nu de fotbalişti. Au ecuson, fluier, jambiere şi cartonaşe în buzunarul de la piept. Unii dintre ei îi imită atît de bine pe oameni, încît greşesc omeneşte mai mult decît e cazul. Excesul ăsta de zel era cît p-aci să-l dea de gol pe Augustus Constantin, cînd n-a fluierat penalty pentru Craiova. Încă două-trei gafe şi gata, nu se mai îndoia nimeni că vine de pe altă planetă, care nu se învîrte în jurul fotbalului! 

Singurul care nu bănuieşte nimic e, fireşte, patronul Craiovei. S-a enervat cumplit şi l-a ameninţat pe arbitru cu tribunalul. O idee destul de nefericită, pentru că nu se ştie ce intenţii au de fapt vizitatorii din spaţiu şi ce vorbesc ei telepatic la cabine cu vizitatorii de la alte cluburi. Iar ultimul lucru de care avem nevoie, pe vremea asta capricioasă, e un război al stelelor!