Diverse ↓

N-avem drone? Daţi-i un satelit!

Noul selecţioner de la “naţionala” Under 19 lucrează intens, cu buldozerul, la moralul şi stima de sine a juniorilor

Ştiam, de ani buni, că fotbalul nostru juvenil are un nivel lamentabil. Nu era nevoie să ne-o mai spună şi noul selecţioner de la U19, Doru Isac, care ne-a anunţat vestea cu pompă de breaking-news. Ne-a pus să căutăm şi pe hartă, să ne simţim şi mai rătăciţi. Zice: “Sîntem la nivelul din Maldive!”. Din fericire, Maldive are echipă de fotbal.

Dar domnul Doru Isac, fost secund al lui Arsene Wenger, ţine să ne bage în sperieţi. Despre potenţialul tinerilor pe care trebuie să-i antreneze, decretează: “Sincer să vă spun, dacă aş fi tatăl multora dintre ei le-aş spune să se ducă la şcoală!”. Nici un mesaj de încurajare, nici o rază de optimism, nici o luminiţă de opaiţ la capătul tunelului. Situaţia, aşa cum o prezintă domnul Isac, se prezintă negru pe negru catran.

Din acest tablou cu rataţi români şi maldivieni fără vocaţie, nu putea să lipsească, pentru un maxim de efect, cancerul: “Din ce am văzut, sîntem bolnavi rău, ca unii care au cancer pulmonar”. Şi dezvoltă apoi paralela cu numărul de ţigări pe zi şi faza terminală, insistînd că e prea tîrziu să mai facem ceva, să prindem din urmă fotbalul european.

În caz că nu ne-a pus suficientă sare pe frustrare, domnul de la U 19 ne mai arată o lipsă, ceva ce n-avem şi nici nu vom avea prea curînd pe toate drumurile: drone, “să urmărim jocul colectiv de sus”. Dar se corectează repede, adîncindu-se în pesimism: “La ce să folosim dronele dacă nu ştim să citim?”.

Nu se întîmplă prea des să apară un antrenor cu doctorat în fotbalul nostru. Isac avea toate şansele să iasă în evidenţă şi fără să se joace cu vorbele. Toată retorica lui alarmistă aduce a scuze în avans pentru următorul eşec al echipei U19. Am pierdut cu Seychelles că n-am avut drone, cu Vanuatu, am remizat, că n-am avut zeppelin. Dacă sîntem buni la ceva, şi domnul Isac reprezintă o dovadă redundantă în acest sens, sîntem buni la aruncat vina pe alţii sau pe circumstanţe.

Pentru postul de selecţioner, domnul Isac a depus un CV, a candidat. A îndeplinit un act de voinţă, nu de silinţă. N-a fost obligat să accepte slujba, nu i s-a pus pistolul la tîmplă şi “naţionala” U 19 în braţe. Dacă el a cerut postul, înseamnă că s-a simţit capabil să schimbe una, alta, să ridice echipa din Groapa Marianelor la nivelul mării.

Acum, însă, se exprimă ca şi cum abia a aflat în ce anume constă obiectul muncii sale. Lotul e tot o apă şi-un pămînt, jucătorii “nu au tehnica de bază”, nu au chemare pentru fotbal, trebuie să-şi aleagă altă meserie. Îşi ia măsuri de precauţie, pregăteşte terenul: “Valoric, însă, dacă e să ne comparăm cu marile forţe, ar trebui să-mi fac bagajul şi să plec!”.

Marea întrebare e: de ce a venit totuşi? Să le ridice moralul fotbaliştilor de la U 19? E de înţeles că are trac să se ocupe de altceva decît de “grădiniţa” de la Arsenal. Dar dacă-i calcă în picioare pe juniori sau pe predecesorii săi, asta nu-l pune automat într-o lumină favorabilă, de far călăuzitor. La scara mediocră a fotbalului juvenil de la noi, pari specialist şi fără să depui atît efort mobilizator.

Ca pedagog, domnul Isac aplică nişte metode destul de îndoielnice. Nici n-a predat prima lecţie, că a şi declarat că elevii lui sînt, aproape toţi, de o prostie incurabilă. V-aţi da puştiul pe mîna unui profesor care strigă în gura mare că nu poate face nimic, e prea tîrziu să-l mai educe? Iată că Federaţia a dat echipa U 19 pe mîna lui Isac. Să vedem ce-o ieşi!

În lotul fostului selecţioner, Ştefan Iovan, se aflau jucători de la Academia lui Hagi, se aflau George Puşcaş, de la Inter Milano, Dorin Rotariu, de la Dinamo. Fireşte, Hagi şi Iovan nu au nici ochi, nici drone, nici sateliţi să descopere talentele. Aşa se explică de ce Doru Isac a dat numai peste semialfabeţi, fotbalistic vorbind, pe care i-a trimis “la reparat ceasuri”.

Va schimba din temelii lotul U19, o va lua de la zero. De aceea a considerat necesar ca, într-o primă fază, să le scoată fotbalul din cap fotbaliştilor.

Jeepule, bicicletă mică

Premieră în ciclism! Anul acesta, FRC se pregăteşte să organizeze Turul României prin tribunale.

La Federaţia Română de Ciclism, se folosesc numai detergenţi Chanel, hîrtie igienică persană, ţesută manual, şi carioci cu Swarovski. Altfel, cum să explici 100.000 de euro cheltuiţi pe consumabile? Banii respectivi au fost alocaţi pentru participarea sportivilor români la CM de ciclism din SUA. Dar, conform facturilor cercetate de poliţiştii de la Antifraudă, suta de mii ar fi ieşit din decor la primul viraj contabil.

La începutul săptămînii, sediul FRC a fost percheziţionat, iar conducerea forului a fost declarată suspectă de abuz în serviciu, fals intelectual şi evaziune fiscală. Dacă ar mai efectua, prin sondaj, cîte un raid de control pe la alte federaţii sportive, poliţiştii ar descoperi probabil şi alţi bani publici după care s-a tras apa.

Nu sînt sume impresionante, cele menţionate în ancheta de la FRC, dar sînt sume importante, pentru că ne oferă o explicaţie. Iată de ce se plîng, anual, şefii de federaţii că banii daţi de MTS nu le ajung. Trăim vremuri grele, preţurile sînt mari, iar sportul nostru e sărac. Abia-şi permite tenişi Jimmy Choo, din colecţia de acum doi ani. În cazul ciclismului, luxul decadent are vechime. Dacă funcţionarii din MTS ar avea răgaz să intre pe net, să se uite la televizor ori să citească ziarele, intrau la bănuieli încă de acum cinci-şase ani. S-ar fi întrebat dacă nu cumva e ceva putred la FRC. De exemplu, conform site-ului Ciclism.ro, FRC cheltuia în 2009 de trei ori mai mult pe salariile celor şapte angajaţi decît pentru organizarea de competiţii la nivel naţional.

Dar MTS nu s-a întrebat. Înţelepciunea managerială a şefilor din sportul pe două roţi levita, pînă mai ieri, mai presus de orice îndoială. Ministerul s-a obişnuit să le dea bani federaţiilor fără să pună nici un fel de condiţii. Fără să verifice unde şi pentru ce sînt folosiţi. Dacă federaţia respectivă aduce performanţe pe tavă, i se suplimentează bugetul. N-o mai întreabă nimeni de sănătate, de chitanţe.

Ciclismul nu are alibiul rezultatelor. MTS putea măcar să se întrebe de ce n-avem şi noi dopaţii noştri strecuraţi în pluton, în competiţii internaţionale. Conform Kanal D, FRC cumpăra pe hîrtie biciclete cu motor de jeep, de 30.000 de euro bucata. Dar în peisaj nu se presimite nici o Simona Halep,care să concureze în Turul Franţei şi să justifice achiziţii din astea entuziaste. N-o să ne promită prea curînd miniştrii: “Trimiteţi copiii să pedaleze, că noi le construim 1.000 km de piste de biciclete pînă în 2020!”.

A apărut, la un moment dat, Eduard Carol Novak, medaliat cu aur la Paralimpice, în 2012. A fost premiat de Guvern, a fost schimbată o lege pentru el, a candidat apoi la şefia FRC şi a cîştigat, în primăvara lui 2013. După instalare, a declarat că a găsit mare debandadă în actele federaţiei: aproape 1 milion de euro volatilizaţi, în zece ani. Spre sfîrşitul anului trecut, Novak a fost suspendat din funcţie de colegii din FRC. Pe motiv de percheziţii, alegerea noului preşedinte, programată pentru sfîrşitul lui iunie, a fost amînată din nou.

Novak şi secretarul FRC sînt suspecţi în cadrul anchetei Direcţiei de Investigare a Fraudelor. Se fac cercetări şi asupra a peste 20 de firme, către care ar fi fost derturnaţi banii ciclismului. O reţea în toată regula! Şi e vorba de o singură federaţie dintre cele 63 finanţate de MTS. Din cauza luptelor intestine, FRC n-a primit nici un ban de la Minister în 2014. Dar, dacă n-ar fi existat carambolul pentru putere, ciclismul ar fi fost finanţat în continuare, cu ochii închişi.

E bine de ştiut! Iată încă o metodă de a încasa fonduri nerambursabile de la stat: să-ţi faci o federaţie sportivă. Cînd nu simţiţi nevoia să faceţi mişcare pînă la magazin, după detergent ieftin, banal, de care cumpără toată lumea, gîndiţi-vă la un sport şi cum să se cheme. Atît. Oricum n-o să vă întrebe nimeni ce-i aia “Federaţia de Powelifting” sau “Federaţia de Vovinam Viet Vo Dao”. Numele sportului e partea grea, creativă. Restul vine de la sine.

Orice federaţie are un sediu şi nişte cheltuieli standard: creioane No.5, pixuri 4X4, cerneală de sepie şi ascuţitori personalizate pentru pene de gîscă. Atît îi interesează pe birocraţii din MTS. Prin natura funcţiei, ei n-o să aibă niciodată curiozitatea să afle cum arată bicicleta aia de 30.000 de euro. Că doar n-a fost luată din banii lor, a fost luată din banii statului.