Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi. După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează. De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Puţin carnaval, tovarăşi!

După plecările lui Messi şi Ronaldo, Neymar are culoar să-şi facă numărul

Permalink to Puţin carnaval, tovarăşi!
miercuri, 4 iulie 2018, 10:05

„E un star, dar încă îi lipseşte ceva”, îl descria Maradona pe Neymar. Un jurnalist brazilian a spus-o răspicat: „Nu vrea să se maturizeze. Suferă de sindromul Peter Pan”. La Mondialul rusesc, după ce vedete mai experimentate au plecat acasă, a venit rândul puştiului perpetuu să iasă la rampă. Unii i-au recomandat să-şi schimbe căutătura, să nu mai pară că se uită pe furiş în oglindă. Alţii i-au recomandat să se gândească şi la altceva decât la a se tăvăli pe jos, de cum îl atinge un adversar. Selecţionerul Mexicului i-a transmis să nu cumva să vină în vacanţă la Cancun.

Mame de „naţională”
Cu tot corul de fluierături, după „ruşinosul episod de actorie”, cum l-a numit The Telegraph, Neymar a adus în jocul echipei spiritul carnavalului, gustul exagerat pentru teatru, înclinarea spre acrobaţii, fără de care selecao n-ar fi selecao. Când a redevenit serios, scrie publicaţia citată, „a jucat magnific”.
Faptul că se copilăreşte are şi o cauză prozaică: tatăl lui e tot timpul lângă el.

„Se ocupă de toate, nu am altă grijă decât fotbalul”, spunea jucătorul de 26 de ani. Cei mai mulţi dintre colegii lui Neymar sunt crescuţi de mame singure, constata The Guardian: Miranda, Gabriel Jesus, Paulinho, Marcelo, Casemiro, Thiago Silva. Femeile sunt capul familiei în 40 la sută dintre gospodăriile braziliene, nota sursa citată. În comparaţie, procentul era de numai 23 la sută, acum douăzeci de ani.

Mamele internaţionalilor brazilieni se adună şi urmăresc meciurile împreună cu alte mame, de viitori sau foşti jucători sau doar mame de actuali visători. „Naţionala” Braziliei pe care o vedem la acest turneu final este o sumă cuminte de basme, din acelea în care băiatul menajerei divorţate şi cu trei copii ajunge salvatorul adorat al patriei. Este o „naţională” în care figura tatălui este mai puţin prezentă, cu excepţia notorie a lui Neymar, o „naţională” dansatoare, care se strecoară graţios spre ultimul act al competiţiei, nu bate cu pumnul în masa pe care se află trofeul. Nu face spectacol din acela la limita circului, de pe vremea lui Ronaldinho, dar produce emoţii şi, cu largul concurs al talentatului domn Goe, enervează pe toată lumea.

Dirigintele şi clovnul clasei
Brazilia nu a fost şi nu va fi vreodată o echipă care se ghidează după scheme şi statistici. E o echipă-artist colectiv, care îşi creează opera spontan, sub ochii publicului. Problema cu Brazilia e că regulile FIFA o obligă să aibă antrenor. Antrenorii reprezintă singura formă de presiune cunoscută pentru ea. Iar dacă antrenorul e un fost fundaş, ca Dunga, care îşi propune să ţină de rezultat, ordonând baricade în careu, asta garantează şi eşecul, şi sala goală, înainte de jumătatea filmului.

Tite nu e un selecţioner în sensul răsfoit al cuvântului, e mai mult moralist decât tactician. Are grijă să menţină unitatea grupului şi să le bată obrazul clovnilor clasei, să nu-şi bată joc de munca celorlalţi. Cu băiatul lui tata, Neymar, Tite a trebuit să coboare pedagogia din pod. Îl consideră „un exemplu prost pentru copii”, pentru că simulează. Atâţi antrenori din lume ar visa să-l aibă sub comandă pe Neymar, Tite strâmbă din nas. Pentru că e brazilian şi brazilienii au, ca să spunem aşa, o plajă foarte largă de selecţie.

Rusia nu crede în joacă
Băiatul lui tata şi colegii lui, băieţii lui mama, încă nu şi-au desfăşurat pe deplin jocul la acest turneu final. N-au aprins toate artificiile, n-au interpretat toate scheciurile. Selecao are ritmul ei, fără grimasele de efort ale europenilor, fără marşuri stahanoviste.

În „sferturi” va întâlni Belgia, eterna promisiune.

Dar duelul, deocamdată de la distanţă, care electrizează acest Mondial este între marea favorită Brazilia şi marea surpriză Rusia. Între copiii cărora „le lipseşte ceva” şi jucăriile unui sistem autoritar. Brazilia nu se simte stingherită de miza competiţiei, Rusia scrâşneşte triumfal, cu toţi ochii care se văd şi care nu se văd aţintiţi asupră-i. Din joacă, aproape fără să-şi dea seama, Neymar va lua trofeul. Sau se va rostogoli prin iarbă, scâncind că nu l-a luat şi pândind blitzurile.

Totuşi, chiar şi în înfăţişările ei neinspirate sau demne de milă, ca în finala din 2014, Brazilia izbuteşte mereu să-şi expună teza pe scena CM: că fotbalul, cu mamele lui extraordinare, cu taţii lui impresari, cu speranţele lui nesăbuite şi chicotitul lui la poză, este un mod de viaţă, nu un sistem de putere.

Comentarii (22)Adaugă comentariu

JFM (155 comentarii)  •  4 iulie 2018, 10:56

Nu stiu prin ce a impresionat atat de mult Neymar incat sa se vorbeasca atat de el, a dat doua goluri din fata portii goale, a ratat cat altii in doua turnee, s-a tavalit, a lansat o moda a tavalelilor(am vazut ca si altii au incercat sa-l imite). Si-asa este un campionat de un nivel submediocru, un clown penibil ca acest Neymar mai lipsea din peisaj.

?????? (47 comentarii)  •  4 iulie 2018, 11:28

Cum ați comenta totuși despre faptul că, cu trecerea vremii, nea Gigi Becali începe să se comporte și chiar și să arate , ca prezență publică, din ce în ce mai a, "zgârciob" ? Ați constata aceleași "chestii", și despre CT Popescu ?

Daniel (1 comentarii)  •  4 iulie 2018, 11:31

Cu un singur lucru nu sunt de acord in articolul asta - Tite nu e doar pedagog, este chiar un antrenor adevarat. A castigat campionatul Braziliei si Copa Libertadores cu Corinthians, si-a luat un an sabatic ca sa invete de la marile cluburi europene, pe banii lui. Suporterii mai fanatici ai lui Corinthians ar putea sa se inchine in fata lui si sa nu le fie rusine. Nu e de mirare ca Fagner si Cassio (corinthieni) sunt in lotul Braziliei, pentru ca Tite ii cunoaste foarte bine. Pana acum, eu zic ca i-a iesit foarte bine cu Fagner. Cassio e rezerva lui Allison, iar dupa primul gol pe care l-a incasat Brazilia la Mondial presa si suporterii din Brazilia il cereau in poarta, pentru ca Allison nu a iesit pe centrare si au considerat ca e vinovat. Tite, cu toata dragostea pentru Corinthians si implicit pentru Cassio, i-a ignorat cu gratie, ca un profesionist ce este. E adevarat ca la echipa nationala e necesar sa fii mai degraba pedagog decat antrenor, dar la fel de adevarat e ca Tite este si un mare antrenor.

florian (5 comentarii)  •  4 iulie 2018, 11:39

prefer o Brazilie cu jucatori teatrali (ca sa joci teatru trebuie sa ai talent), dar profesionisti, unei anglii din ai carei jucatori, sare mingea ca din coltul mesei, dar au presa si comentatori guralivi nevoie mare...beckaam ,,marea vedeta" engleza, executa penalty-urile in inaltul cerului..omul ala n-a driblat pe nimeni in viata lui..poate pe fitoasa de nevasta-sa.....

alex (345 comentarii)  •  4 iulie 2018, 12:59

O perfecta caracterizare a unei echipe ce debordeaza de fantezie, naturalete, sclipiri de geniu, ancorata in jurul magiei unui talentat , dar si capricios si pe alocuri imatur jucator, de la care se asteapta tot mai multe finalizari decisive pe masura ce inaintam in fazele finale ale unei competitii unde presiunile riguroaselor gazde isi vor lasa amprenta si mai mult pe jocul adversarilor si in care unicul obiectiv al legendarei nationale este castigarea trofeului suprem.

Baubau (1 comentarii)  •  4 iulie 2018, 13:32

„marea surpriza rusia” :)) hai să fim serioși, nu e nici o surpriză dacă mamaie rusia câștigă CM, atâta vreme cât „tătuca” putin veghează asupra vajnicilor luptători de pe arătura aia de jumate de hectar însămânțat cu iarbă...

Tyn (3 comentarii)  •  4 iulie 2018, 14:15

Daca Belgia joaca la adevaratul potential pe care il are, fara complexe in fata Braziliei, castiga...la o diferenta de cel putin 2 goluri. Dar...un meci nu e niciodata jucat doar teoretic...

Carol K (310 comentarii)  •  4 iulie 2018, 15:01

De s-ar termina odata. O mizerie. Pentru kitschul asta de turneu final ne intrerupem cate doua saptamani circuitul european de fotbal, turnee peste turnee de calificare, dezbateri, nervi, jucatori surmenati de calendar. Ca sa vina in sfarsit Turneul Final, sa-i vedem pe cei mai buni dintre cei mai buni. I-am vazut. P[leaca pe rand acasa cu coada intre picioare iar cei care raman se tavalesc in chinuri sa smulga un cartonas rosu. Asta e marea miza a celor mai mari vedete in ziua de azi. Unde-s turneele din anii 70, 80, 90 ?!? Nu te mai saturai de fotbal, era un festin pe dreptunghiul verde. Erau 16 echipe, adrenalina functiona la maximum. Acum e o zeama lunga, o plicticosenioe sordida. Si-un Neymar spectaculos in tavaleala lui infantila.

Bogdan (5 comentarii)  •  4 iulie 2018, 16:22

@Carol K. Cred ca nu vedem acelasi Campionat mondial sau nu cu aceeasi stare de spirit, in orice caz. Turneul de anul asta nu e poate cel mai spectaculos din toate timpurile, dar e departe de a fi plicticos. Avem goluri multe si frumoase (cele mai putine scoruri albe din toate turneele pana acum), meciuri spectaculoase inca din faza grupelor (Portugalia-Spania, de exemplu), eliminari surpriza (Germania, Argentina, Spania), rasturnari de scor inimaginabile (ca la Belgia-Japonia). Plus o echipa a Braziliei care joaca din ce in ce mai bine de la meci la meci si in care Neymar, lasand deoparte simularile si teatrul, ne demonstreaza ca este cel mai bun jucator din lume in acest moment. Peste toate astea, asistenta video la arbitraj reduce numarul fazelor controversate si ne priveaza de goluri cu mana, din ofsaid sau anulate aiurea. O Cupa Mondiala care trebuie traita in contextul actual si nu cu gandul la editiile de acum mai bine de 20 de ani.

victor L (165 comentarii)  •  4 iulie 2018, 17:21

@ Bogdan , subscriu la cele scrise de tine. Vreua sa remarc si un lucru foarte urit ce se intimpla la aceasta Cupa Mondiala: protestele grobiene la deciziile arbitrilor, desi exista VAR care inlatura eventualele greseli. Fata de jucatorii de rugby, fotbalistii chiar par niste golani.

Observator (19 comentarii)  •  4 iulie 2018, 19:23

@ Carol K Dar cine va obliga sa va uitati la meciuri, domnule? Uitati-va la tenis, la talk-show-uri, la filme, sau la ciclism, ca incepe Turul Frantei! Sau faceti sport, mult sport! O.

Traian (3 comentarii)  •  4 iulie 2018, 20:00

D-na Andries - cum adica "ca in finala din 2014"? A jucat Brazilia finala din 2014, si nu am vazut eu meciul?

Traian (3 comentarii)  •  4 iulie 2018, 20:02

Si inca ceva - degeaba se fereste lumea sa o spuna. Rusia are cea mai solida echipa, si are cale libera pana in finala.

Carol K (310 comentarii)  •  4 iulie 2018, 20:18

Primesc sfaturi pretioase de la niste domni, sau e unul singur sub mai multe nickname-uri. Probabil comentator la TVR, dansului ii plac partidele, probabil ca se si uita la ele atunci cand face comentariul in direct. Eu nu, vad doar niste reluari, rusine sa-mi fie.

Bernier (6 comentarii)  •  4 iulie 2018, 23:59

Bine scris. Inca o data, dra Maria Andries ne demonstreaza ca are aptitudini certe de ziarist de sport. Felicitari!

alex (6 comentarii)  •  5 iulie 2018, 9:47

E un articol frumos, dar si profund. La ora actuala, Neymar e cel mai bun fotbalist din lume. Si de departe ,cel mai spectaculos. Amintiti-va de "braziliana" din meciul cu Costa Rica, de departe cel mai frumos gest tehnic al acestui Mondial. Daca ar fi mai matur, ar putea deveni cel mai bun fotbalist din istorie...

JFM (155 comentarii)  •  5 iulie 2018, 12:06

@ alex, cred ca ai vazut prea putin fotbal ca sa spui ca Neymar e cel mai bun fotbalist ca a aratat o braziliana... :))))))) In rest nefacand nimic. Daca vrei un exemplu de fotbal-spectacol adevarat, fara dantelarii de doi lei, urmareste contraatacul letal al Belgiei care a durat 10 secunde. Asta e fotbal adevarat, nu braziliana, dat printre picioare samd Astea-s pustisme de curtea scolii.

Observator (19 comentarii)  •  6 iulie 2018, 9:11

@ Carol K Puteti lua in considerare aceste sfaturi pretioase! In ceea ce ma priveste, ma uit la toate meciurile si-mi plac, chiar daca deznodamantul unora m-a dezamagit (afectiv, sau pentru ca am pariat altfel)! O.

alex (6 comentarii)  •  8 iulie 2018, 21:44

Contraatacul Belgiei a fost cu Japonia!

Comentează