Niscai sprint, niznai dopaj

E o problemă cu ruşii. Nu e bine dacă stau prea mult într-un loc. Nu e bine nici dacă aleargă ca fotbaliştii lui Cercesov

Ce lipseşte de la acest turneu final, în afara Italiei? O revelaţie. Lipsesc jucătorii sau echipele care să uimească, făcând meciul vieţii, marcând golul vieţii. Şi asta, pentru că distanţa dintre fotbalul mare şi fotbalul de alte dimensiuni s-a mărit.

Şi, în ciuda entuziasmului şi a unuia, doi jucători legitimaţi la cluburi occidentale, „naţionalele” exotice sau est-europene au prestaţii împiedicate. Iar „naţionalele” mari au venit obosite, certate sau concentrate pe vacanţa de după Champions League.

Şi bătuţi, şi impozitaţi
Arabia Saudită, de pildă, şi-a propus să nu ocupe ultimul loc în grupă. Şi a reuşit. A ocupat locul trei, cu oarecare heirup. Apoi politicul de la Riad s-a amestecat şi a estimat că o asemenea ruşine totuşi nu poate trece „nereperată”. Aşa că a decis să impoziteze cu 50 la sută salariile fotbaliştilor din toată ţara.

Chiar dacă e luată la cald şi foarte cald, 42 de grade Celsius, măsura are o logică: dacă jucătorii n-au fost în stare să facă servicii ţării, de ce le-ar face ţara vreun favor? Să vedem dacă va avea efect pedeapsa. În ceea ce ne priveşte, ne-am lămurit unde duc scutirile de taxe şi primele de la UEFA, pentru „necalificarea din grupe” la Euro. Duc exact pe canapeaua din faţa televizorului, când se transmit meciuri de la Mondial.

Echipa de atleţi a Rusiei
Rusia s-a calificat în „optimi”, dar asta nu e neapărat o surpriză. Este echipa care a alergat cel mai mult la acest turneu final. Probabil va alerga mult după ce se va încheia competiţia. Circulă bănuiala că nu e, de fapt, naţionala de fotbal, ci lotul de atletism, cel care a fost interzis la Jocurile Olimpice. O creştere atât de bruscă a performanţelor, a avertizat specialist antidoping din State, trebuie investigată: „Am fi naivi să n-o facem”.

Pe lista celor peste 1.000 de sportivi ruşi dopaţi sistematic, dezvăluită de raportul McLaren, din 2016, se aflau şi 34 de fotbalişti. FIFA însă nu ştie, n-a auzit, n-a văzut nimic: „Nu există suficiente probe care să ducă la deschiderea unei anchete”.

Şi, chiar dacă ar exista dovezi cât Kamceatka, nu e niciodată momentul potrivit să deschizi acest subiect. Singura legătură dovedită dintre fotbal şi doping este că se află pe aceeaşi planetă. În rest, nu se cunosc, nu se frecventează.

Dacă Rusia, care plăteşte petrecerea, nu poate fi atinsă nici cu o eprubetă, nici celelalte „naţionale” nu riscă vreun scandal care să strice cheful audienţei, pe timp de Mondial. Grigori Rodcenkov, fost şef al unui laborator antidoping din Rusia, a recunoscut că modifica rezultatele testelor pozitive.

Iar la sfârşitul lui mai, Rodcenkov a identificat pe unul dintre foştii săi „clienţi” în lista cu lotul pentru CM 2018. „Numai un fotbalist am găsit. Ceilalţi sunt foarte noi pentru mine”, a spus medicul, citat de The Guardian.

FIFA ne vrea pozitivi
Pe lista neagră se aflau însă toţi cei 23 de jucători ruşi din lotul pentru Mondialul din Brazilia. Când a fost informată, FIFA a reacţionat ca de obicei, adică a făcut-o pe niznaiul. „E o cultură a negării dopajului în instituţiile care conduc fotbalul”, a comentat Dick Pound, fost şef al Agenţiei Mondiale Antidoping, citat de un ziar britanic.

Doctorul echipei Rusiei le-a transmis englezilor să-şi vadă de treaba lor. „Nu vă temeţi, suntem curaţi!”. Şi a adăugat că sportivii lui au fost mai des testaţi decât cei din naţionala Angliei. „Pariez pe o sticlă de lapte”, a spus medicul. Ei, asta-i, când un rus pariază pe lapte, treaz fiind, e ca şi cum ar paria saudiţii pe fotbal.

Misterul sprintului rusesc nu va frământa FIFA şi UEFA nici dacă ar fi dezlegat în văzul lumii, cu documente, probe de urină, de sânge şi de caracter. Dar, în lipsa altor ruperi de ritm, va fi palpitant de văzut unde se vor opri ruşii. Care, prin definiţia lor geopolitică, nu prea ştiu să se oprească.