Echipa cu şorţul de plumb

În lipsa banilor, şefii lui Dinamo vor să atragă jucătorii cu metafore, vorbind despre ciuperci atomice

Un oficial al lui Dinamo compara ratarea play-off-ului cu „o explozie nucleară, în urma căreia puţine cărămizi vor mai rămâne”. Miriuţă, mai optimist, spune că dacă patronul îi aduce cinci jucători, nu trebuie apăsat butonul alb-roşu.

Bugetul anunţat pentru transferuri este zero. Vor veni jucători liberi de contract sau sub formă de troc. Asta e teoria cu covrigi în coadă. Prima demonstraţie practică: tratativele dârze pentru împrumutul lui Ronaldo Deaconu, de la Concordia.

În vremea asta, Nemec, aflat la schi în Austria, alunecă pe pârtie spre o echipă turcă. Dănciulescu dă asigurări că slovacul va rămâne în Bucureşti, pentru că e „un oraş mult mai frumos” decât „acel oraş” din Anatolia. Un alt turist năbădăios e Antun Palic. Şefii dinamovişti i-au transmis tot felul de ultimatumuri zadarnice să viziteze Capitala.

Descoperiri arheologice
Dinamo a mai trecut prin campanii de transferuri fără bani, doar pe bază de perspective. Dar perspectiva la echipa „câinilor” nu mai e ce-a fost. La orizont se profilează doar ciuperca nucleară. Nu austeritatea viziunii, misiunii şi fisiunii şochează, ci faptul că Dinamo a ajuns să se bată pentru tinere talente cu Chiajna, în loc să le producă.

În ultimii ani, clubul din Ştefan cel Mare n-a făcut decât să meargă înapoi, pe urmele vechilor sale descoperiri. Începând cu tentativa de a-l recupera pe Marica şi terminând cu ultimatumurile către Palic, un cult al trecutului recent, „new” trecut, ţine loc de renaştere.

În lipsa ideilor sau intervenţiilor care să rupă cercul vrăjit al socotelilor dintre foştii şi actualii acţionari, Dinamo se închide în ea însăşi. Iar ăsta nu e un semn tocmai bun. E un semn de hibernare. Semn că a ajuns, la fel cu alte echipe de tradiţie de la noi, în iarna istoriei sale.

Cu excepţia referirilor la primăvara atomică, oficialii dinamovişti nu aruncă vreo ancoră spre un viitor mai îndepărtat de ziua de mâine. Toată atenţia şi intenţia se consumă spre păstrarea unui atacant de 32 de ani, care a dat 4 goluri în 24 de meciuri. Niciun bec nu se aprinde pentru juniorii clubului, care se antrenează pe întuneric.

74 de cărămizi
Bugetul e asigurat până la finalul sezonului, „nu e cazul să vorbim de colaps”, dau asigurări şefii dinamovişti. Vorbim despre o linie de plutire spre nicăieri. Şi, pentru că vorbim de fotbal, care e o afacere aparte, criza financiară vine la pachet cu o criză de identitate. Dinamo nu e în pericol de a-şi pierde emblema sau culorile, ci spiritul.

Cel care ţine laolaltă „puţinele cărămizi”. De fapt, la o privire mai atentă, observi că nu sunt cărămizi, ci 74 de volume, cât are dosarul de bancrută frauduloasă, în care e inculpat Negoiţă. Marea explozie s-a produs deja, la adăpostul insolvenţei.

Cu obiectivele diminuate din mers, somată de unii şi scoasă zilnic la vânzare de alţii, Dinamo şi-a pierdut credibilitatea arhitectonică, aparenţa solidă. Impresia e că abia se ţine: cum deschizi un registru contabil, cum o suflă curentul. De aceea nu se mai simt motivaţi fotbaliştii să intre, să discute, să semneze.

La mâna publicului
Chiar şi aşa, oscilând între confuzii şi perfuzii, echipa ar putea să reziste în campionat cu aer şi cu voia bună a lui Miriuţă. Să ofere mijlocaşi tomberonezi polivalenţi, de patru picioare, în schimbul unor speranţe din ligile inferioare. Să ademenească turiştii străini cu mobilă puţin uzată de hotel, scoasă discret de sub sechestru. Să se autofinanţeze din drepturi TV, încasări din bilete, sponsorizări. Totul e posibil, câtă vreme încă îşi poate convinge fanii.

Publicul reprezintă singura valoare certă de piaţă a lui Dinamo, în acest moment. Singurul bun al echipei pe care Negoiţă nu-l poate înregistra în acte la preţul de zero lei, aşa cum a procedat cu lotul de fotbalişti. Publicul e proprietarul simbolic, dar incontestabil al echipei. Iar ca să ţii suporterii aproape, trebuie să ai, cât de cât, grijă să nu-i pui în situaţii jenante. Dacă tot alergi cu plasa de fluturi după un Ronaldo, măcar să fie cel veritabil.