Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Ţara mea de oameni

Sentimentul naţional în sport: “Eu m-am simţit şi mai puternic alături de voi în lupta mea”

Permalink to Ţara mea de oameni
miercuri, 3 ianuarie 2018, 9:12

„Ce am învăţat în 2017 şi sfaturi pentru 2018”. Raport pe blogul maratonistului Robert Cadar. „Aleargă pentru tine în primul rând, apoi pentru premii, podiumuri”. Mai apar acolo şi alte îndemnuri, să-ţi asculţi organismul, să ai grijă la ce mănânci.

Şi este şi un „raport de activitate” pentru anul trecut: 574 km în alergare, 548 km la pedale, 106 zile active din 365. În restul zilelor, a luptat cu o formă rară de cancer.

Birocraţia glumeşte cu viaţa
„Sportul mă face să mă simt invincibil”. Spre deosebire de sistemul românesc de sănătate. CAS i-a refuzat de trei ori decontarea unui tratament în Franţa. De fiecare dată, refuzul a venit din acelaşi motiv: lipsea o hârtie. „Vă închipuiți că eu aveam timp să mă plimb vreo două luni după aprobări și hârtii, cu 6 metastaze cerebrale…”, comenta Cadar, citat de Digi24.ro. „Cam asta e ţara în care trăim noi cu birocraţia”. A solicitat ajutor să înţeleagă „legislaţia pe partea asta”. „Am impresia că, de două luni, cei de la CAS fac mişto de mine”. Costul tratamentului respectiv se ridica la 5.000 de euro.

Cadar are 39 de ani, e inginer de profesie, maratonist în timpul liber. În sprijinul lui, au fost organizate trei crosuri caritabile. La primul au alergat 107 oameni, la ultimul – 300. „De lângă măsuţa unde cei care urmau să alerge se treceau pe listă, se întindea o coadă de câteva zeci de metri”, a povestit Cadar. S-au strâns 3.000 de euro. Şi ceva pe lângă: „Eu m-am simţit şi mai puternic alături de voi în lupta mea”.

Maraton în bazinul didactic
Alt oraş, altă competiţie. La mijlocul lui decembrie, Avram Iancu, bibliotecarul care a străbătut Dunărea de la izvoare până la mare, a înotat 12 ore în bazinul didactic din Petroşani, în scop caritabil. Pe deasupra, şi-a scos la vânzare casca şi ochelarii cu care a stabilit recordul mondial pe fluviu. În total, a strâns 1.000 de euro. Banii au fost donaţi familiei unui copil din Petroşani, bolnav de cancer. „Mi se pare foarte emoţionant, un gest patriotic”, a declarat tatăl copilului.

„Acest copil are nevoie de tratamente şi intervenţii costisitoare, pentru a avea o şansă la viaţă”, a explicat Avram Iancu, citat de Agerpres. Un prieten al înotătorului, Daniel Mihai, s-a apucat să „vândă” kilometri, pentru cauză: „Ce ştiu să fac e să alerg şi atunci am zis că o să alerg”.

Uniţi contra cronometrului
Anul acesta, vom auzi mai des decât de obicei de patriotism, de „naţionalismul sănătos”, vorba unui academician, de „românism”, vorba unui şef de partid. Din banii noştri, vor fi decontate concerte, întreceri sportive, festivaluri, vor fi dezvelite statui şi monumente la aniversarea Centenarului. Dar toate aceste concepte ieftine şi solemnităţi scumpe nu au vreo legătură cu dragostea de ţară. Dragostea de ţară e, de fapt, dragostea de viaţă.

Să vii „de la sute de kilometri depărtare” şi să alergi cinci kilometri, „îngheţând un pic”, pentru a-i restitui unui om speranţa şi şansa pe care i-o refuză instituţiile statului. Ăsta e patriotismul. Iar dacă e vreun pericol crâncen pentru noi, ca popor, acela nu e dezbinarea. Ci dezumanizarea. În această ţară „în care noi trăim cu birocraţia”, nu fibra daco-romană din altiţa ADN-ului ne e ameninţată, ci omenia noastră.

„Resimt acut şi cu deplină responsabilitate fiecare sincopă care afectează pe cineva”, scria ministrul Sănătăţii pe Facebook. „Sincopă” însemnând aici moartea unui om, într-un spital fără medicamente. Sistemul nu e doar depăşit de situaţie, e şi detaşat de situaţie. E cinic. Vorba lui Robert Cadar, „face mişto de noi”.

Aşa stând lucrurile, şi nu altfel, anul Centenarului e un an la fel de bun ca oricare altul, în fond, să ne amintim sau să ne hotărâm în ce credem. Ce fel de ţară merităm: una în care contează fiecare hârtie sau una în care contează fiecare om? Apoi să ne întrebăm: ce ştiu eu să fac? Şi să facem. Să ne legăm strâns şireturile. Cursa asta fără podiumuri, fără premii nu va fi nici scurtă, nici uşoară.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Alex (22 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 9:50

Un articol foarte fain! Bravo, Maria! Cand e, a pai ....e ..... Oamenii sa înțeleagă ca in primul rând este despre ei si nu despre vorbe ieftine .....adică gratis! ..... Cand oameni o sa înțeleagă ca este vorba despre fapta si nu despre vorba .... Si nu despre mila,..... Mila din al 12 ceas .....o sa aibă o șansa! Sa inveti sa pescuiești, ....nu despre peste este vorba! Oamenii sa înțeleagă ca este vorba despre ei, viața are un decont....mai devreme sau mai târziu toti plătesc....dar oamenii trebuie sa înțeleagă! Zi faina!

Adrian Panin (4 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 10:03

Excelent material. Felicitari !

Tudor (27 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 10:18

De cancer n-ar mai trebui să sufere nimeni după cîți bani s-au băgat în cercetare, cîte experimente pe bolnavi s-au făcut, dacă boala era înțeleasă. E clar ca bună ziua că toată treaba a luat-o pe-o cale greșită însă banii venind cu nemiluita nu pare a supăra lumea „științifică” și „ medicală” atîta vreme cît au proiecte la care „lucrează”. Trist este și că numărul celor cu cancer a crescut mână-n mână cu aparatura medicală; de pildă, pînă nu demult nu mureai de cancer la plămîni pentru că nu știai că ai.

Gareth Edwards (19 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 10:31

O tara bolnava in primul rand moral, aflata in plin proces de disolutie...ma infior cand ma gandesc ce vremuri o sa prinda copiii mei.

Randew (1 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 10:52

da... un foarte bun articol..continua cu genul asta de materiale

Pop Sever-Augustin (12 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 11:45

Corect. Cea mai nefericita situatie este DEZUMANIZAREA care de 28 de ani a devenit o obisnuinta pentru noi!! Fara a politiza si a ne lamenta trebuie sa ne revenim. Fara calitate UMANA,MORALA si PROFESIONALA convertita in munca de zi cu zi nu putem astepta REZULTATE. In an de centenar, presupun, in comparatie cu marii inaintasi - care au realizat MAREA UNIRE- am pierdut MECIUL. Se pare ca aceasta performanta poate sa fie cel mult egalata.Din fericire in sport le avem pe NADIA si acum pe SIMONA, care au dovedit ca se poate atinge MAXIMA PERFORMANTA!!

Ionut Antohe (1 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 14:20

Exact ce cred si eu.

11 (6 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 16:11

De unde bani de deconturi pentru cancer, cand omul ala moare oricum, toti murim. Decontam birouri, operatii estetice ca daca murim sa murim mai frumosi si in comfort.

ticbis (126 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 19:37

Romania e o tara frumoasa; si afirm asta nu pentru ca m-am nascut roman pe meleagurile astea, ci pentru ca am strabatut-o in fiecare coltisor al ei timp de 35 de ani si am avut ocazia s-o compar cu multe alte zeci de tari de prin lumea larga. Romanii ar fi aratat cu totul altfel daca, vorba ta, ar fi fost inzestrati si cu "omenie". Asta ne lipseste, de asta nu ne place tara asta, de asta nu le place nici altora. Pentru ca o tara care prefera sa cheltuiasca sute de milioane de euro intr-o biserica monumentala, in Catedrala Mantuirii Neamului si nu mai are 5 mii de euro pentru viata unui cetatean al ei si-a pierdut in mod evident busola si orice urma de simtire crestina. Romania de azi nu mai apartine romanilor, este tara lui Dragnea, Nicolicea, Iordache sau Ponta; este tara ministrilor Carmen Dan, Liviu Pop sau Olguta Vasilescu... romanii sunt ceilalti!!! Suntem captivi mai ceva decat in anii dictaturii comuniste, nu ne dam seama dar asta e realitatea... De unde vreti sa se nasca empatia statului fata de cetatenii lui? Din Tel-Drum-ul lui Dragnea, sau din diploma de "doctor " a lui Ponta, sau din "studiile" juridice ale lui Nicolicea? Asa ceva este imposibil! Este o definitie a istoriei: nicio tara din lume n-a progresat uman si social fiind condusa de catre nulitati! Este adevarat, romanilor se pare ca nu le pasa de asa ceva, pare a fi in ADN-ul lor; exemplul lui Robert Cadar nu este singular, sunt alte mii de cazuri asemanatoare. Asta pentru ca statul "face misto de noi" si inghitim pe nemestecate. Noua ne place "mistoul" si ramanem sa traim cu el in gat. Altceva nu mai conteaza, romanilor le place asa (vezi sondajele); deci despre ce vorbim noi aici???

Ramon (125 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 20:03

este de actualitate cazul unui medic cercetat că făcea bani prea mulți din transplant de rinichi. Vorba unei doctorițe destul de prezentă la TV: numai invidia din domeniu a adus justiția în acest domeniu. Deci dacă un medic face ani de zile translanturi de rinichi și în viitor va fi condamnat, soluția decentă este să pleci din țara asta pentru că a face astfel de operații necesită mult mai mare experiență și școală decât *** pe care-l citim zilnic. Dar nu ne prețuim meseriașii ci sărim să-i distrugem pentru că n-o fi susținut campania de minciuni electorale. Ți atunci să ne ma plângem de cancer la vârste medii ? Nu, pentru că nu avem mulți medici pregătiți, că cei care lucrează nu au niciun chef și mai sunt ponegriți în media de unii care nu au făcut nimic bun în toată viața lor. Cazurile de cancer la copii sunt ori campanie de mințire a populației pentru captare de fonduri, ori dezechilibre metabolice care se vor amplifica în viitoarele decenii. Dar pentru cei care vor să muncească și să trăiască bine în viitor rămâne o singură soluție: să fugă cât mai repede de manipularea și parazitismul conducătorilor acestei țări.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

de pe ici ‘sa (8 comentarii)  •  3 ianuarie 2018, 20:38

statul are sute de milioane anual pt. catedrala mantuiri, pt. restul bisericilor care se construiesc in tara, da' n-are bani pt. copii si adulti cu boli incurabile, trist, foarte trist si revoltator pana la D-zeu(stiu ca-l doare-in pix, altfel nu ar lasa sa se intample asemenea absurditati,).

Comentează