Numai Dunca ştie ce e munca

Prag de vârstă pentru rentele sportivilor? Atunci să fie introdus prag şi pentru numărul de rude angajate la stat, pe cap de politician!

Verbul sfârşitului de an este „a umbla”. Iar întrebarea care deschide poarta ceţurilor din 2018 este: „La ce mai umblă guvernanţii?”. Din experienţa lui 2017, ştim că pot umbla la orice, de vreme ce deţin pâinea şi satârul. Ministrul sportului vrea să umble la rentele viagere. Să se acorde numai după vârsta de 30 de ani.

„Nu te laşi de sport la 24 de ani, când trebuie să dai şi tu ceva statului înapoi”, a explicat Marius Dunca, într-un interviu pentru Agerpres. „Vrei să te laşi de sport la 17 ani, e problema ta”.

La Boc comanda
Ideea cu pragul de 30 de ani i-a venit şi Guvernului Boc, prin 2010, în plină austeritate. A abandonat-o, după ce gimnastele au ameninţat că se pensionează anticipat, ca poliţiştii, pentru a beneficia de vechea lege. Singura modificare a operat-o guvernul tehnocrat, prin Ordonanţa 61/2016, care schimbă modul de calcul al rentelor, astfel încât să primeze calitatea, nu cantitatea medaliilor.
Cum ştie un ministru cât rezistă corpul sau mintea unui campion? Marius Dunca, omul care vâsleşte cu „asinuitate”, vorba unui clasic, de la o numire politică la alta, ştie. Ştie precis că fetele de la canotaj, de pildă, mai pot produce medalii.

„Gimnastica n-o să îmbrăţişeze această idee, pentru că ei spun că se apucă de sport la 4 ani şi la 20 de ani se încheie cariera”, afirmă ministrul. „Şi au dreptate”. Urmează „dar”-ul: „Dar nimeni la 20 de ani nu câştigă 8.000, 10.000 sau 14.000 de lei… nicio categorie socială”. Cu excepţia fotbaliştilor şi a rudelor de politicieni.

Campionii, la detectorul de minciuni
Cele trei canotoare care l-au supărat pe ministru au invocat probleme de sănătate. Laura Oprea, 23 de ani, are două hernii: „Am un inel rupt la coloană. Sunt sub tratament”. Mihaela Petrilă, 26 de ani, mărturisea în Gazetă: „Nu cred că aş mai putea face faţă fizic trei ani, până la Tokyo”. Adelina Boguş, 29 de ani, îşi doreşte un copil. „Dar principalul motiv al retragerii sunt problemele de sănătate”.

Ministrul sportului a decis că toate se prefac. Ministrul sportului ştie precis câtă durere poate suporta un sportiv, cât costă o coloană vertebrală, ce înseamnă 11 luni de cantonament pe an. Ştie cum arată palmele unei gimnaste după antrenament, palme de ocnaş. Ştie.
De când e la MTS, a „avut un set de discuţii” cu specialişti din domeniu. S-a impregnat cu sport de performanţă, s-a însiropat ca pandişpanul cu maraschino.

Prin urmare, Marius Dunca a dobândit consistenţa profesională optimă pentru a vorbi despre sportivi în cunoştinţă de cauză. Are toate datele pentru a-i descrie ca pe nişte trântori, profitori, vânători de zestre din bani publici, ce mai, escroci sadea, care nici când îşi scuipă sufletul nu dau totul înapoi statului! De aceea, pe spinarea lor şi numai a lor, a sportivilor, trebuie făcută parada de responsabilitate faţă de bugetul statului.

500 de rente, mii de pensii speciale
Cea mai mare rentă viageră, admisă de lege, este de 3.650 de euro lunar. Atât iau Nadia, Patzaichin, Laura Badea, de exemplu. Statul român plăteşte în jur de 500 de rente viagere. Plăteşte şi 465 de salarii de parlamentari, plus alte mii de pensii speciale de parlamentari. Şi apoi, pe lângă politicieni, statul român îi plăteşte şi pe copiii acestora.

O plăteşte, de pildă, pe fiica lui Florin Iordache, Delia Iordache, 26 de ani, angajată prin „proces de recrutare” la Cancelaria BNR, conform Adevărul.ro. O plăteşte pe fiica senatoarei Emilia Arcan, Andreea Arcan Apostol, 27 de ani, numită vicepreşedintă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). Ministrul agriculturii, Petre Daea, şi-a angajat o fiică la minister, să-şi găsească „rostul în viaţă”.
Ce dau aceşti tineri competitivi din cale-afară înapoi statului? Ce dau parlamentarii în schimbul privilegiilor? Ce dă Marius Dunca în schimbul salariului de ministru? Nimic.

O ordonanţă plagiată pe sărite de la tehnocraţi, cei „5 la sută” care mai mult încurcă decât ajută sportul. Şi o viziune în care caii de curse, puţinii pe care-i mai avem, sunt confundaţi cu măgarii de povară şi înhămaţi la căruţa cu birocraţi ageamii.