Burleanu, pe urmele ciolanului
Dragnea nici nu ştie cât de mazilit începe să fie. Şeful FRF şi-a găsit alt fotomodel de urmat
Cum preşedintele FRF nu se putea întoarce din Turcia cu mâna goală, fără sugiuc electoral, s-a întors cu o poză. O poză face cât o mie de perechi de blugi împărţiţi votanţilor din teritoriu. Cu excepţia cazului când e o poză cu Trump. Atunci valorează mai mult. De data asta, poza e alături de preşedintele turc, Recep Erdogan, în lojă la un meci de Champions League.
Răzvan Burleanu scrie, pe Facebook, că a fost invitat de federaţia turcă la Beşiktaş – FC Porto. Meciul nu era arbitrat de Haţegan, deci trebuia să profite de ocazie. La Istanbul, povesteşte şeful FRF, „am asistat la o remiză într-o atmosferă incredibilă”. Cu totul altceva decât poţi vedea la doi paşi de Casa Fotbalului, în mocirla de la Electroaparataj, unde sunt trimişi să joace juniorii bucureşteni.
Başkanul nu se refuză
Ca şef în fotbal, Burleanu, se ştie, nu acceptă să stea la poză cu oricine, la orice şuşă. Se pare că a refuzat o invitaţie de la preşedintele Coreei de Nord. Adică, s-ar fi dus, mai ales că toată lumea stă cu ochii pe Kim Jong-un. Era rost de notorietate globală. Dar „naţionala” a ratat calificarea la Mondial. Prin urmare, dacă Burleanu ajungea la Phenian, risca să fie expulzat din partidul comunist, criticat câteva ore în şir, pe postul naţional de radio, apoi expediat în mină sau direct la închisoare.
În tribune la Istanbul, Burleanu a recunoscut, graţie vederii sale periferice, „modelul olandez”, în persoana lui Michael Van Praag, candidatul pe care l-a susţinut în alegerile de la UEFA până la un moment dat. După vot, şeful FRF a dat asigurări ferme că a ales varianta câştigătoare, pe Ceferin, cel cu spatele-n Kremlin.
Putin la ofertă
Din poză, se observă o oarecare crispare la Erdogan. Probabil Mircea Lucescu îl informase că Burleanu va încerca să-l pupe. La prima vedere, s-ar spune că instantaneul alături de liderul de la Istanbul reprezintă dovada spiritului de orientare al şefului FRF. Liviu Dragnea a fost abandonat ca tovarăş de drum, decăzut din rolul de garant de imagine şi înlocuit cu alt lider cu vocaţie totalitară. Dar, judecând situaţia în ansamblu, geo-strategic, Erdogan însuşi nu e decât o soluţie de avarie pentru viziunile cincinale ale lui Burleanu.
Cum „tricolorii” nu vor merge în Rusia şi cum şeful FRF nu-l va putea saluta cordial pe Vladimir Vladimirovici, nu va putea scoate o broşură despre asta, un manual de nutriţie inspirat din laboratoarele KGB şi un tricou personalizat, trebuia să se descurce. N-are cozonac? Le dă merdenea AJF-iştilor! În locul lui Putin cel original, s-a învârtit prin bazar şi a găsit un Putin asamblat pe vapor, un adevărat chilipir.
Iată că performanţa fostului premier Victor Ponta, care a reuşit să-i sufle în ceafă lui Putin, la ceremonia de deschidere a JO de tineret de la Baku, 2015, e greu de egalat. Ponta nu se dusese din raţiuni de imagine în Azerbaidjan. Se dusese din simţ de răspundere, să-i ţină locul Angelei Merkel şi celorlalţi lideri occidentali, care boicotaseră ceremonia.
Cu temenele făcute
La vremea respectivă, decizia lui Ponta a fost declarată, de rivalii politici, o eroare de politică externă. FRF n-avea de ales. După ce a rupt mai mult sau mai puţin diplomatic relaţiile cu Germania, mai precis, cu un cetăţean al ei, Federaţia de la Bucureşti era practic obligată să-şi găsească noi aliaţi. Altfel, se trezea izolată, nu mai avea de unde să importe iuşchiuzarlâc tehnico-tactic şi ciubuc profesionist.
La urma-urmei, „ciolan” este un cuvânt împrumutat din turcă, aşa că Burleanu n-a făcut decât ceea ce ar face orice persoană cât de cât educată în materie de structuri organizaţionale. I-a mulţumit călduros lui Erdogan pentru generozitatea limbii sale. Şi l-a felicitat pentru modul cum a reuşit să dribleze opoziţia. Erdogan nu ducea lipsă de osanale, că doar nu-i fuseseră arestaţi lăudătorii. Dar or fi având şi liderii autoritari curiozităţile lor omeneşti. Probabil a ţinut să-l întrebe pe Burleanu dacă e adevărat ce se spune despre Şumudică.