O turmă de stadioane

În sfârşit, modernizarea ajunge şi în Groapă. Stadionul Dinamo va fi clonat, ca oaia Dolly. Cu puţin noroc, noua arenă nu va avea două capete, două terenuri sau doi proprietari

Tot zgomotul a fost pentru nimic. După aproape un an de „lupte seculare” cu Nicolae Badea, după o Hotărâre de Guvern, o acţiune în instanţă, două sesizări depuse la DNA şi la Parchetul General, după conferinţe de presă, negocieri, ultimatumuri, rezoluţii, comitete de urgenţă în lojă, la derby, după ce Stadionul Dinamo s-a întors în proprietatea publică a statului, Ministerul de Interne s-a răzgândit.

A mutat scena. Construieşte un stadion nou, la doi paşi de cel vechi. Să completeze patrula. Stadionul Dinamo, cu aerul lui de Kamceatka fotbalistică, nu va fi modernizat. Va fi clonat.

Proiectul genomul urban
Compania Naţională de Investiţii a anunţat că a fost modificat amplasamentul pentru proiectul legat de Parcul Sportiv Dinamo. Va fi ridicată o nouă arenă, fără gene sovietice, pe locul velodromului şi pe o porţiune din poligonul de tir. Costul proiectului este de 30-38 milioane de euro, capacitatea stadionului pentru Euro – 20.000-25.000 de locuri. Actuala arenă a „câinilor” are 15.000 de locuri.

Badea nu avea drept de folosinţă asupra velodromului sau poligonului de tir, deci proiectul putea fi lansat încă din ianuarie. În lumina comunicatului CNI, toate asigurările ministrului Carmen Dan se dovedesc pur exerciţiu demagogic. „Ne interesează ce-şi doresc românii, ne interesează să valorificăm un bun al statului”, spunea şefa MAI, în plină ofensivă contra „băieţilor deştepţi care-şi rezolvă problemele financiare” pe seama cetăţenilor. Iată că s-au lămurit ce-şi doresc românii: cartiere de stadioane. Să se vadă frumos Bucureştiul din Lună. Frumos şi simetric: o maşină, o nocturnă. Şi, îmbinând plăcutul cu inutilul, câte o echipă de fotbal pe cap de locuitor.

O modernizare, chiar şi una complicată, cum ar presupune arena din Groapă, costă mai puţin decât construirea din temelii a unui nou stadion. Apoi, după finalizare, cetăţenii vor trebui să suporte întreţinerea pentru două stadioane. Iată încă un lucru la care visează românii, când nu pot dormi: cum sar banii fără paraşută pe fereastra Guvernului.

Există un plan urbanistic general al Capitalei, există planuri urbanistice zonale şi de detaliu, care vor trebui modificate. Există arhitecţi care-şi vor pune semnătura pe acest tablou idilic de beton şi gazon din centrul oraşului: două stadioane de Liga 1, unul lângă altul, la o aruncare de-a Discobolului. Ar putea deveni chiar un simbol al Bucureştiului, Stadioanele Siameze. În locul B-ului acela rotunjit, de la „bordură”.

La o statuie distanţă
Când a fost lansat logo-ul Euro 2020, toamna trecută, edilul Gabriela Firea anunţa că a adaptat planul urbanistic în vederea turneului final. A pomenit de polivalentă, de magistrala 6 de metrou, de achiziţionarea unor autobuze pentru transportat oameni, de „modernizarea Centrului Vechi”. Adică vor fi construite nişte ruine mai la vale. Sau vor fi lăsaţi iepuraşii şi gheretele de Crăciun să se învechească, să capete patină. Într-adevăr, planurile astea încep să capete contur. Euro va schimba faţa Capitalei cu totul, o va face de nerecunoscut. N-o să mai vedem blocurile, ambuteiajele sau beculeţele de sărbători de atâtea stadioane.

Dublată de o copie uşor infidelă, arena din Ştefan cel Mare îşi va pierde funcţia de reper. Microbiştii nu-şi vor mai putea da atât de simplu întâlnire în faţa stadionului. Ar urma întrebarea: care din ele? Scara A sau Scara B? Totuşi, fanii dinamovişti vor putea vedea meciurile favoriţilor în condiţii mai confortabile. Îşi vor lăsa maşinile într-o imensă parcare supraetajată, vor merge pe stadionul nou şi prietenos cu publicul, fără pistă de atletism. Vor executa coregrafiile, apoi se vor uita relaxaţi peste gard, în stadionul vechi. Să vadă cum se descurcă echipa. Ori să ceară nişte zahăr împrumut.