Războiul de dependenţă

FCSB a pierdut şi pentru că patronul de la Iaşi nu-şi repară maşina în văzul lumii. Care patron de la Iaşi? Ăla care vine cu tramvaiul la stadion

Stupoare în Liga 1! Patronul FCSB, care, de obicei, îşi alege atât de atent cuvintele, cu grijă să nu aducă atingere demnităţii cuiva, şi nu se exprimă decât despre ceea ce cunoaşte, s-a exprimat subit despre intelectul antrenorului echipei. L-a numit „tâmpit”.

Motivul declarat al acestei izbucniri, cu totul şi cu totul neaşteptate, îl constituie felicitările pe care Nicolae Dică le-a adresat jucătorilor săi, după înfrângerea cu 0-1 în faţa Iaşiului. Nu din spirit de glumă sau de originalitate i-a felicitat. Se pare că a sărit peste un curs la şcoala de compuneri motivaţionale.

Cursul euro.

Felicitări cu capul spart
„Eu dau milioane la echipă, ce e asta, să lauzi echipa că ia bătaie?”, a comentat Gigi Becali, pe un ton schimbat, cu totul altul decât cel obişnuit, de cenaclu, în care se ascultă Maybach, partite pentru rangă. Dică, antrenor orgolios, care, la o adică, ar pune integritatea profesională mai presus de alte tipuri de integritate, de integritatea corporală, de exemplu, n-a răspuns provocării lansate din senin de patron.
Nu l-a invitat pe Becali afară, în faţa vestiarului, să se socotească. Nu şi-a dat demisia. A procedat înţelept, aşteptând să se lămurească pe deplin dacă ieşirea latifundiarului a fost un accident sau începutul abrupt al unei tradiţii nefaste în cadrul clubului. „La revedere cu independenţa dacă joci cum joci şi spui ce spui!”, i-a transmis patronul tehnicianului.

Dică, fără replică
Desigur, Dică n-a prevăzut că va suporta un astfel de scenariu la FCSB. Nimic din istoria foarte recentă a clubului nu prevestea lupte intestine între caracterele din jurul echipei sau vreun război ciudat între bancă şi lojă.

„De acum o să-l pun să facă şi trei schimbări, dacă e cazul”, a anunţat Becali, la DigiSport. Fireşte, nu ştia că vorbeşte în direct la TV. Dintr-o neatenţie, a apăsat pe butonul telefonului şi a fost, practic, surprins scriind cu voce tare un capitol din următorul său roman poliţist, „Eu şi Persoana a III-a singular”.

Asta trebuie să fi fost. O eroare tehnică. E greu de crezut că un patron se îndoieşte de competenţa antrenorului care tocmai i-a pus pe masă zece milioane de euro, bonus de la UEFA. Dică n-a crezut. Deci n-a dat replică, a divagat cu smerenie cerând arbitraj video. Cum au nemţii şi italienii.

Doar că acolo unde nemţii şi italienii văd o banală fază de joc, românii văd un film de artă, cu o fantă de lumină pe fundal. Nu mare. Potrivită, să nu pară film comercial.

Titulari în euro, rezerve în lei
La Iaşi, pe Dică nu l-ar fi scos din impas Hawk-Eye, ci un lot omogen. FCSB are toate simptomele unei echipe uzate pe mai multe fronturi, pe lângă faptul că are morala şi moralul în sclavia celui care dă banii. „Nu ne jucăm aici, când ai jucători de zeci de milioane de euro!”, a declamat patronul.

Da, dar rezervele sunt mult mai ieftine. Iar pentru a lupta şi la titlu, şi în Europa, e nevoie de „dubluri” de nivel apropiat cu al titularilor. În ideal. În realitatea Ligii 1, ăsta e un lux de care n-a beneficiat niciuna dintre ambasadoarele noastre pe continent.

De partea cealaltă, CSMS Iaşi a venit odihnită, cu un antrenor pe care nu-l dopează patronii cu indicaţii. Primarul are experienţă doar în minifotbal, iar ieşenii, finanţatori detaşaţi, îşi văd, ca boierii, de treburile lor. Becali n-a avut inspiraţia să-l oferteze în timp util pe Panţâru şi poftim poznă!

Acum a fost de vină Dică. Alegerile lui tactice şi, mai ales, discursul de după meci au înclinat judecata din lojă spre inedita uşă a cortului. Data viitoare, vor fi de vină adversarii, care au jucat „cu răutate”. Însă paşii greşiţi se vor îndesi, dacă pauza de iarnă nu aduce întăriri consistente la FCSB. Şi vor trebui căutate alte explicaţii, alţi angajaţi docili, altă placă furibundă.

După fiecare etapă, Becali se va simţi dator să suplinească din bici spectacolul lipsă din teren. Iar Dică se va simţi distribuit în rolul de mop uman, care şterge conştiincios orice murmur, să nu alunece patronul când, din curiozitate ştiinţifică, nu din altceva, calcă peste echipă.