Criterii pentru tocat banii

Idee MTS: federaţiile care au primit mult şi fără rost vor primi şi mai mult

În interviul acordat Gazetei, întrebat despre neregulile din federaţii, ministrul sportului a rostit cu jumătate de gură cuvântul „audit”. Marius Dunca n-a precizat când anume se va întâmpla asta sau de ce nu s-a întâmplat încă. A lăsat cuvântul să plutească într-o baie de îndoială.

Auzit-aţi de-un audit?
Şi Mihai Covaliu promisese, înainte de a fi ales, un audit de zile mari la COSR. N-a fost să fie. Lapsus. Auditul ar scoate de prin sertare, din dosare, de sub preşul contabil facturile sportului românesc. Ar afla şi MTS pe ce se duc banii, cele 13 milioane de euro, în porţii atent măsurate din ochi, către 74 de federaţii.

Deocamdată, ministrul sportului promite, până la sfârşitul anului, o altfel de împărţeală: „Se lucrează la formularea indicatorilor pentru cele patru criterii, precum și la atribuirea ponderilor”. Vă daţi seama că nu-i treabă uşoară, mai ales partea cu indicatorii criteriilor!

Proiectul ar trebui să schimbe modul în care sunt finanţate federaţiile, doar 15 să fie norocoase, să primească bani de la MTS. Marius Dunca spune că se va ţine cont de „ce competiţii se urmăresc la televizor”. Apoi va fi luat în considerare numărul de medalii la JO, la Europene şi la Mondiale. De asemenea, va conta cantitatea de sportivi legitimaţi. „Şi ultimul criteriu, tradiţia”, a adăugat ministrul. Adică vechimea federaţiei. Un criteriu cu ghinion pentru artele marţiale, ale căror federaţii au apărut după 1990.

Viziuni din secolul trecut
Ministrul a vorbit şi despre „management eficient”, despre „parteneriate cu mediul privat” şi, inevitabil, despre „copii şi juniori”, „prioritatea mea”. Ce lipseşte din tablou? Curiozitatea MTS de a afla nevoile fiecărei federaţii în parte. Marius Dunca nu are nicio intenţie să ceară decontul. Să verifice dacă, nu cumva, atletismul a primit mai mult decât îi trebuie, dacă nu cumva tenisul dă bani mai mulţi pentru deplasările federalilor decât pentru juniori.

O analiză a modului cum cheltuie fiecare federaţie în parte banii reprezintă un punct obligatoriu de pornire când vrei să schimbi finanţarea. MTS nu face decât să ocolească întrebarea, raportându-se la evenimente din 1912, de când datează federaţiile de tenis şi atletism, de pildă, sau din 1936, când s-a înfiinţat federaţia de handbal. Când vine vorba de rezultate, MTS se raportează la ultimii patru ani, deşi gimnastica, de pildă, e în declin de mai bine de un deceniu.

„Noi ca stat trebuie să avem o viziune”, a sugerat ministrul. Tocmai lipsa acestei viziuni a tras după ea în abis ramuri sportive întregi în România. De fapt, dacă stăm bine şi ne gândim, viziune a existat, dacă se poate numi viziune să închizi ochii şi să dublezi premierile. Prin vară, Marius Dunca anunţa, cu plăcută surpriză, că sportul românesc o duce atât de bine încât s-a epuizat bugetul pentru primele sportivilor.

Ministrul care semnează ca primarul
Printre cei premiaţi, pugiliştii. Funcţionarii din minister semnează, ministrul avizează, contribuabilii decontează.

Ministrul ştie de falimentul vesel de la box, dar ridică din umeri. Ştie şi de federaţiile care cheltuiesc mai mult cu salariile angajaţilor decât cu sportivii. „Da, ştiu şi nu este normal”, spune Dunca. „Aşa ceva o să dispară de la anul”. Tot atunci, la anul sau la mulţi ani, se vor lua măsuri în cazul federaţiilor care au ratat obiectivele pentru care au fost finanţate: „Bineînţeles că vor fi penalizate!”.
Într-un an, de când se află la conducerea MTS, domnul Dunca nu le putea face pe toate. Să se pozeze cu sportivii, să citească actele înainte de a le semna. Cât despre responsabilitatea faţă de banul public, nicio diferenţă între minister şi o primărie care dă cu mare pompă milioane de euro unui club, apoi se miră de falimentul lui.

Aşa prezentată de Marius Dunca, grila „ponderilor” nu va suferi modificări dramatice. Găurile negre cu vechime şi fără facturi vor înghiţi şi mai mulţi bani. Dacă nici asta nu e eficienţă, atunci e viziune! Până la urmă, treaba asta cu pus banii în conturile federaţiilor o poate face şi un funcţionar de la Finanţe. Fără o strategie, fără altă idee decât să ceară „un masterplan” pe cinci ani de la federaţiii, MTS nu e decât un consumator de resurse bugetare destinate sportului. O instituţie inutilă.