Cum a devenit Guriţă guru

Alertaţi că fotbaliştii de azi beau neprofesionist, Contra şi Mutu i-au băgat în şedinţă pe petrecăreţii de la Dinamo

Abia a ajuns Contra la FRF, să semneze contractul, că a şi căpătat o deformaţie profesională. Şi anume, a descoperit că se pricepe foarte bine la ceea ce ar trebui să facă alţii. Miriuţă, de exemplu, care se simte superfluu, de la o vreme, echipa fiind mereu bine dispusă, şi în teren, dar mai ales în afara lui.
Antrenorul lui Dinamo nu-şi dă seama ce indicaţii să le dea celor patru petrecăreţi, Filip, Hanca, Nedelcearu şi Costache. Pe fondul acestei crampe a tehnicianului, intervine Contra. E drept, după un ghiont al lui Stoichiţă, mai vechi în Federaţie, deci mai responsabil când e vorba de treaba altora. „Oamenii ăştia trebuie recuperaţi cumva! Trebuie să intervenim!”, a decis şeful Comisiei Tehnice din FRF.

Specialişti în acţiune
Recuperatorul Contra, recunoscut pentru faptul că nu ia prizonieri sticlele, nu putea purcede în misiune fără a fi secondat de un specialist cu care a colaborat şi la alte echipe, adică de Mutu. Gând la gând cu bucurie. Posterul cu „Şeful are întotdeauna dreptate” era la locul lui, în ramă, pe perete. Briliantul tocmai terminase de aranjat cariocile în ordinea culorilor curcubeului, găsise capacul la toate pixurile, pusese capse în capsator şi ascuţise toate creioanele.

Practic, lui Mutu nu-i mai rămăsese decât să arunce rumeguşul şi gata, bifa toate liniuţele din fişa postului! Dacă nu era chemat să-i consilieze pe băieţii veseli de la Dinamo, risca să intre în şomaj tehnic. Funcţia lui fiind aceea de liant între echipele de club şi „naţională”, adică de sufletul petrecerii.
Contra şi Mutu au plănuit să-i cheme în şedinţă pe cei patru. Să-i trezească la realitate. În primul rând, e clar că au greşit, toată lumea vede asta, de la fostele glorii până la patronul Negoiţă. Fie că whisky-ul era din supermarket, fie că vinul era botezat. Pe undeva, s-a strecurat o eroare în consumaţie. Altfel n-ar fi câştigat meciul cu 1-0. Dar numai profesionişti experimentaţi precum Contra şi Mutu sunt capabili să distingă unde şi cum anume au gafat băutorii de la Dinamo, la primul sau la al doilea rând? Să-i îndrume pe calea cea bună. Să nu se mai îmbete ca amatorii. Una e să bei înaintea meciurilor din Cupă, alta e să bei în campionat, alta, înaintea meciurilor „naţionalei”. Important e să nu le amesteci. Să încurci proporţiile optime ale şpriţului în funcţie de competiţie sau culoarea vinurilor. Alb, pe teren propriu, roşu – în deplasare.

Mahmureala pentru toţi
Selecţionerul îi va învăţa când se pune cola în merlot şi cum să dozezi cocteilurile astfel încât să uiţi de scor. Dacă petrecerea e înainte de meci, evident, cineva trebuie să se sacrifice şi să bea suc, pentru a le arăta celorlalţi drumul spre stadion. Cursul va avea o componentă teoretică, dar şi una practică, urmată de un examen la care se pică sub masă, în cantonamentul „naţionalei”.

Mutu îi va instrui pe jucători cum să-şi dea seama când se încarcă nota şi cum să reacţioneze. Să numere înapoi de la 100, să inspire pe 1 şi să expire pe 2, să spună o mantră de liniştire sau, la alegere, câteva înjurături la adresa chelnerului.

Dacă recuperarea celor patru izbuteşte şi chefurile de la Dinamo reintră pe făgaşul disciplinei şi al seriozităţii, trainerii Contra şi Mutu ar trebui să înceapă un turneu pe la toate echipele din Liga 1. Să ţină conferinţe educative pe teme de actualitate în fotbalul românesc, „Cum să eviţi golurile de aer din pahar”, „Calea spre tăria interioară”, „Tehnici de meditaţie fără număr, fără număr”, „De la etalon la etanol, metoda în doi paşi şi şapte cărări”.

Beţia de investiţii
Iar dacă turneul nu va da randamentul scontat, în materie de praf şi pulbere, Federaţia însăşi ar trebui să se sesizeze şi să înfiinţeze o şcoală de băutori. Să stea pe scaunul din bar şi să dea dedicaţii doar cei cu licenţe Pro. N-ar strica nici o Comisie de Etilică şi Integritate a Geamurilor din Scara Blocului, care să judece cazuri precum cel de la Dinamo. Şi să amendeze cluburile care perturbă cheful jucătorilor. Măcar am şti un lucru: că fotbaliştii din Liga 1 se pricep şi ei la ceva, chiar dacă nu e vorba de fotbal. Existau deja semne că mingea le stă în cale, se pune de-a curmezişul traiectoriei lor sinuoase şi-i împiedică de la ceva măreţ, euforic.

Miriuţă pare depăşit de situaţie. N-are viziunea de ansamblu a federalilor Contra şi Mutu. El e constrâns să flambeze cu materialul clientului. „Sunt fără caracter. Nu vreau să-i mai văd la antrenamente!”, zice. Da, bine, fie, o să stea cu spatele la ei. Dar de exclus, nu-i poate exclude din lot pe Hanca şi compania, n-are pe cine folosi în loc, are mai multe caractere decât rezerve. Vremuri grele, austere. Negoiţă a descoperit că insolvenţa e ca vinul, iar investiţiile, ca şampania. Bune doar la ocazii, la oferte, la reduceri. „Şi tu ce faci, mă Costache?”, strigă Miriuţă, patern până la 0-4 cu Viitorul. Ce-au făcut şi Mutu, şi Contra, doar că în altă ordine. Costache nu pierde timpul, asta face.