Oaia defectă

Alibec a fost pedepsit pentru că n-a adaptat tactica FCSB la stilul adversarilor din Liga 1

Cele 10 milioane de euro pe care patronul FCSB anunţă că le va cere, în iarnă, în schimbul lui Alibec reprezintă, probabil, daune morale. Răsplata pentru că a suportat stoic un atacant lipsit de maniere. Altfel, nu se explică preţul de perla coroanei pus unei rezerve. Şi încă o rezervă cu probleme! Dacă stă pe bancă, scade moralul echipei. Dacă intră pe teren, îi scade moralul antrenorului, stima de sine, chiar şi mândria.

Delicatul Dică
„M-am dus să-i spun că sunt un Ferrari pe care îl conduce ca pe un Fiat”. Vorbeşte Ibrahimovici, în autobiografie. Şoferul conformist era Guardiola. Până la urmă, după cum se ştie, suedezul a plecat de la Barcelona, nu înainte de a-l înjura pe Pep. L-a trimis la Mourinho. Dar tot a stat acolo două sezoane.
Pe când la FCSB, Ibrahimovici nu rezista nicio zi. N-apuca să se încaiere cu noii colegi. Ca să-l parafrazăm pe Gigi Becali, Dică, deşi nu conduce maşini italiene, ultima oară a fost văzut la volanul unui tractor din Liga a 3-a, n-ar fi putut să lucreze în condiţiile alea de stres. Să vadă zi de zi cucuie şi vânătăi.

Urma scapă turma
Ceea ce fluctuează la Alibec e greutatea, nu valoarea. Constănţeanul e acelaşi jucător care marca decisiv pentru calificarea vicecampioanei în grupele EL. Nu mai dă goluri în campionat, dar a înscris golurile de 5,6 milioane de euro, bonusuri de la UEFA. Suma poate creşte, desigur, dacă Alibec şi Budescu, meşterii victoriei cu Viktoria, mai prind echipa şi o seară de graţie.

După ce l-a pedepsit pe Ibra, Guardiola i-a dat un loc mai în faţă lui Messi şi, dacă nu era Messi, l-ar fi reprofilat pe Thierry Henry. Avea de unde alege. Dică, nu. Tocmai pentru că nivelul lotului nu sare de media mediocră a Ligii 1, Alibec şi Budescu ies în evidenţă.

Patronul îi acuză că „se menajează” în campionat şi „îşi bat joc”. Cei doi sunt ironizaţi, presaţi, ameninţaţi, avertizaţi. E o recunoaştere indirectă a faptului că de forma lor depinde jocul întregii echipe.

Ziua independenţei de Alibec
Alibec a dat, la un moment dat, o explicaţie pentru ratările din campionat: „În cupele europene, adversarii lasă spaţii”. În Liga 1, adversarii se baricadează în careu. Cel care trebuie să găsească metoda de a sparge blocada e antrenorul, nu atacantul!

De la banca tehnică trebuie să vină schema miraculoasă, care să transporte mingea până la Alibec. Dar n-a venit nimic ingenios până acum, în afară de tactica Mimosei pudica. S-ar spune că Dică funcţionează ca antrenor numai când funcţionează Alibec şi Budescu.

Ne vom lămuri la meciul cu Hapoel. Şi declaraţiile lui Becali, despre motivul excluderii lui Alibec din lot, mai ales cea cu „eu nu mă bag peste antrenor”, trebuie luate cu titlul de seriozitate involuntară.

La mijloc e foarte probabil să fi fost hobby-ul patronului, de a vedea oi nărăvaşe la tot pasul.

Perfecţionismul cu care exercită această îndeletnicire l-a împins, iată, la măsuri extreme. Să afirme că o oaie cu lâna de aur, care-ţi aduce milioanele de la UEFA, e o oaie cu defect, „un capăt de drum”.

Inimă de patron
În loc să-şi gestioneze raţional resursele, deloc vaste, pentru a răzbate până în primăvara europeană, vicecampioana se lăsa plimbată de valul emoţiilor de la oficială. Îşi hăituieşte jucătorii-cheie în numele unor orgolii de vestibul şi sensibilităţi de salon. Culmea, toată manevra melodramatică e prezentată drept un act de mare curaj fotbalistic şi de rigoare profesională: „Aşa ceva nu se permite”.

Până la urmă, ce-a făcut Alibec? S-a enervat că a fost schimbat. A aruncat banderola, a dat cu piciorul în uşă, n-a salutat. N-a avut nimeni de suferit, în afara uşii, a banderolei şi a lui Dică, încă în stare de şoc după ce-a asistat la oribila scenă.