Alibec, un imprecis în ţara fixurilor
Deşi susţine că are laptop fabricat în Germania, Daum foloseşte acelaşi calculator de obsesii ca Piţurcă şi Iordănescu
Alibec rămâne în salonul refuzaţilor, pentru meciurile cu Armenia şi Kazahstan. „Un jucător fantastic”, dar… Fără „dar”. „Trebuie să vorbesc individual cu jucătorii, nu să audă mesajul meu din media”, a explicat selecţionerul Christoph Daum.
A plasat decizia privindu-l pe Alibec pe raftul de sus, unde nu ajunge gura lumii, lacomă să macine. El nu judecă fotbaliştii ca un spectator de rând, îi judecă de la un nivel superior, al raţiunii pur digitale. „Eu mi-am făcut analiza şi nu mă voi schimba peste noapte. Dacă aş face asta, poate că aş ajunge să schimb 10 jucători”, a spus tehnicianul, citat de Sport.ro.
Nu mă răzgândesc, deci exist
Alibec nu e genul de stea constantă, în jurul căreia să construieşti echipa. Cauţi nordul şi, poftim, găseşti caloriile pierdute. Dar nici naţionala, ediţie 2017, nu e genul de construcţie imobilă. E ceva între cort de campanie şi rulotă. De la instalare, în vara lui 2016, Daum a tot schimbat formule şi a rulat jucători, deşi i-a fost greu. Toţi erau „fantastici”, iar unii, de-a dreptul fictivi. Aşa că „tricolorii” au fost, pe rând, defensivi, ofensivi, întineriţi, remixaţi.
„Nu, nu e genul meu să fac asta, să mă răzgândesc. Poate că aşa se fac lucrurile în România”, a comentat Daum. Expresia „în România” desemnează un areal vag şi insondabil cu rigla şi echerul. În România, din timpuri prăfuite până în prezentul ocazional asfaltat, lucrurile se fac metodic, organizat. Doi lucrează la un studiu de fezabilitate, iar al treilea, care-i mai ortoman, se resemnează.
Budescu, alt „fantastic”
Ceea ce îl interesează pe Daum e cum se fac lucrurile la „naţionala” de fotbal. De pildă, cum făcea Iordănescu. Nu-l chema pe Budescu. Era golgeterul Ligii 1, dar n-avea mimica potrivită, ia „să nu mai joace cu zâmbetul pe buze”. Cu atitudinea asta iresponsabilă, Budescu a dat două goluri cu Feroe şi ne-a trimis cu şut, din penibil, direct la turneul final.
Iordănescu nu l-a pus pe lista pentru Euro 2016. Morala: în meciul cu Albania, nu de talie mondială, eventual suplă, avea nevoie naţionala. Avea nevoie de un jucător mai sărac cu duhul, care crede că Moş Crăciun şi echipele mici există.
Nici Daum nu-l cheamă pe Budescu. Pentru că se află „la un nivel de unde este foarte greu să-i schimbi atât obiceiurile”. Are năravul de a înscrie, ar periclita tradiţia remizelor dalbe cu Danemarca şi Kazahstan.
Zarul, o piatră filosofală
Analiza lui Iordănescu a dus la acelaşi rezultat ca analiza lui Daum, deşi unul ţine iconiţele în buzunar, iar celălalt, pe ecranul laptopului. Vorba aia, marile spirite se întâlnesc în parcarea dintre blocurile funcţionale.
Însă cel care a dus fixismul la rang de principiu e Piţurcă. El se gândea o dată şi bine. Răzgândirea ar fi echivalat cu usturoiul şi crucea. Îi spuneai să-l ia pe Rădoi, el nu-l lua. Îi spuneai să atace, el mai punea un băţ în roţile autocarului.
Îi spuneai să plece, stătea. Nu din impuls. Totul era foarte calculat, şi condiţiile din contract, şi clauza de reziliere, totul. Piţurcă a procedat aproape la fel de minuţios ca Daum, în privinţa asta.
Riscurile meseriei lui Dică
Pe acest orizont bătut în cuie ca o pingea, a apărut vizionarul cu şubler. Alt instrument de măsură, aceeaşi concluzie, extrasă la un nivel aiuritor de înalt. Altă oglindă, acelaşi răspuns: „Tu eşti cel mai deştept din ţară”. Singura diferenţă constă în părerea lui Daum despre originalitate. E convins că face cu totul altceva decât ce s-a făcut până acum la „naţionala” României.
Dică, în postura ingrată de antrenor la club, n-are decât să înghită în sec după analize şi parametri. El lucrează cu aria de selecţie a clientului. Practic, e „condamnat” la Alibec. Cu 25 de milioane de euro pe masă, trebuie să rişte iar şi să arunce în luptă tot ponderea volatilă a constănţeanului.
„Naţionala” e la un pas mărunt să piardă calificarea la CM şi bonusul de 8 milioane de euro. O sumă prea modestă pentru ca Daum să-şi calce pe analiză şi să parieze pe alt cal decât cel cu ochelari.