Teoria mântuielii extinse
La noul stadion din Craiova trebuie modificată structura metalică. Nicio grabă, spune primarul, timpul curge în favoarea capodoperelor
„Oare atât de mult contează ziua în care e gata?”, a replicat primarul Craiovei, sâcâit de întrebările legate de noul stadion. Aşa ar fi spus şi Gaudi, pe schelele Sagradei. De fapt, a şi spus-o: „Clientul meu nu se grăbeşte”. În faţa eternităţii contractante, 4 ani, 40 de ani, 400 de ani cântăresc la fel, adică nimic. Te gândeşti apoi la Marcel Proust, sfârşind cu „Timpul pierdut” în braţe. Sau la Mozart, al cărui client se grăbea, c-o fi, c-o păţi, el să-i dea Recviemul. Lucrurile frumoase plutesc în afara timpului. Nu mai contează dacă au fost terminate sau cine le-a terminat.
Timpul birocraţiei e tot timpul
Brâncuşi, lucrând la Coloana lui. Cum o fi stabilit, prin ce studiu de fezabilitate, câte „mărgele” octaedrice sunt necesare până la infinit? A nimerit-o din prima cu 17 sau a modificat proiectul iniţial? „Important este să fie cât mai bine executat, fără grabă”, teoretizează Mihai Genoiu, edilul din Bănie. Dacă Dumnezeu nu se grăbeşte, de ce ar fi cetăţeanul mai cu moţ?
„Poți să-l finalizezi foarte repede, dar poți să ai acea exigență, să te duci cu el până când este cât mai aproape de ceea ce îți dorești”. Termenul de execuţie din contractul cu CNI reprezintă o formalitate birocratică. E un mister de ce autorităţile îi supun pe artiştii mortarului acestei convenţii meschine. Timpul e relativ. Iar când vine vorba de un deziderat precum perfecţiunea, devine futilă măsurarea lui.
Întârzierea, o vorbă de plebe inventată
„Problema de întârziere nu este decât a unuia singur: a constructorului, pentru că va trebui să plătească penalități”, declară primarul Craiovei, pentru gds.ro. Constructorul dă vina pe cauze obiective: iarna, cu temperaturile ei negative, studiul geotehnic iniţial, comandat de autorităţi, era greşit. Con-A Sibiu şi ACI Cluj s-au plâns şi de lipsa mâinii de lucru, şi de schimbarea normelor ISU. Până la urmă, edilul Genoiu va pricepe că mai degrabă ia bani îndărăt dacă se amendează singur, pentru optimism.
Scheletul de fier din dulap
Proiectul stadionului a fost altoit pentru a corespune noilor norme ISU. E nevoie de o HG pentru ca autorităţile să fie acoperite cu hârtii. „Nu facem decât să cerem o armonizare a legislaţiei”, lămurea un director din CNI. Apoi a venit Inspectoratul de Stat în Construcţii. „Au fost constatate neconcordanțe/deficiențe între geometria structurii metalice proiectate și cea executată”, au anunţat experţii ISC, citaţi de stiripesurse.ro. Structura metalică va trebui modificată „prin dispoziţie de şantier”. Păi, asta e! Dacă au optat pentru metal! Dacă era făcut din chirpici sau din miez de pâine, metoda lui Cellini, îl modelau mai lesne. Dar să ţinem cont că nici Papa Sixt n-avea atâtea pretenţii de la Michelangelo. Vezi că ia foc, vezi că-l ia vântul, vezi că se crapă, vezi că nu stă-n picioare! Pune-i un nor sub el! Legile şi normele de tot felul au ajuns coşmarul constructorilor de casă.
Îl inaugurează când are un kilometru
În prezent, legătura dintre noua arenă din Bănie şi proiect e cea dintre lăutari şi portativ. Începi după ureche, en fanfare, şi sfârşeşti în gargară. La urma urmei, credeţi că Mona Lisa arată ca macheta din realitate? Să fim serioşi! Cum ar putea atunci un stadion, lucrare vastă, să semene cu proiectul lui? La libertatea de creaţie pe care le-o acordă constructorilor CNI şi Primăria, stadionul din Bănie ar putea fi orice, în momentul inaugurării. O culme a artei betoniere, Sagrada Baraca sau Natură în general statică. Un pasaj pietonal pentru curajoşi, un arc de triumf al mântuielii, pe sub care se va desfăşura plenar „le marche du tramvai”. Un ansamblu monumental, „Coloana Demagogiei fără Sfârşit”. Ar putea fi chiar un stadion, cu puţin noroc, la fel de solid ca predecesorul.
Oricum, să nu mai comitem stângăcia să întrebăm când vor fi terminate „Oblemenco” sau alte opere pe bani publici! E o întrebare de chibiţ contribuabil, deci profan, care tulbură inspiraţia unor monştri sacri ai contractelor cu statul.