E latifundiar la el, în vestiar
Ce a schimbat Dică la echipă? A pus comunicarea cu jucătorii la locul ei, adică mai presus de comunicarea cu patronul sau cu impresarii
Aşa cum Reghecampf avea preparatorul fizic, Dică are vestiarul. Nu stârneşte vreun fel de teroare, nu are rude impresar, nu dezbină „bisericuţe” pentru a le stăpâni. Dar reuşeşte să comunice cu jucătorii. N-are „metodele mai subtile” ale lui Becali de a strunji caractere. Dar, în locul psihologiilor de colţul tronului, ştie cum e să fii în pielea unui fotbalist.
După remiza cu Viktoria Plzen, deja era numărat, cum sunt număraţi pugiliştii, dar cu posibili înlocuitori în loc de numere. După calificare, i se transmite de la oficială că „pleacă numai când vrea el”. În realitate, singura autoritate în materie de schimbat tehnicieni este vestiarul. Finanţatorii au înţeles asta, dar nu sunt pregătiţi s-o recunoască.
Dintre jucători, pentru jucători
Iar Dică, aşa spun rezultatele, are dialog coerent şi eficient cu vestiarul. Acolo unde nu-l ajută experienţa ca antrenor, îl ajută experienţa ca jucător. Nu s-a retras acum un secol, iar pe unii dintre elevi i-a avut colegi la Viitorul. Restul e tact. Cumva, noul antrenor al FCSB a deschis primul „11” tuturor posibilităţilor. Fără favoritisme, fără fixisme. Toată lumea trebuie să joace. Chit că, pentru a avea loc în teren, unii trebuie reprofilaţi.
În declaraţiile după meci, Dică a evitat până acum să verse găleata cu dezamăgiri în capul vreunui fotbalist. Nu le-a criticat nici mentalitatea, la grămadă, sau „bagajul tactic foarte slab”, cum se exprima Reghecampf despre jucătorii formaţi în fotbalul românesc. Cum ar veni, e pierdere de vreme să-i pui să exerseze lovituri libere.
Deocamdată, Dică a evitat astfel de scuze otrăvite. Dar nu va fi destul să-i menajeze pe fotbalişti. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să le ia public apărarea, când patronul îi „evaluează” cu parul. Abia atunci îşi va risca, într-adevăr, postul.
Mâna lui Hagi, la FCSB
„Nu am o baghetă magică, să fac lucrurile să meargă imediat”, explica fostul mijlocaş, după 2-2 cu Plzen. Ia să mai caute. Baghetă mai găseşti, dar timp nu, nicio şansă. Cel mult, poate spera la momente de neatenţie la oficială. După ce-a învins Viktoria, Dică visează la „naşterea unei noi generaţii a Stelei”. Nu se mai sinchiseşte că e vorba de o generaţie „liberă de contract”, un lot de chilipiruri, „să nu uităm că doar Budescu a venit pe bani”. Un lot în care tinerii sunt, în majoritate, descoperiri marca Hagi, nu răsaduri din pepiniera FCSB.
Dică propune, de fapt, o întoarcere nostalgică la momentul când era jucător, când echipa avea o identitate prestigioasă, o istorie şi o perspectivă dincolo de linia orizontului. Acum are doar fotbalul şi somaţia de a-i aduce lui Becali punguţa cu doi bani de la UEFA.
Singur printre „scriitori”
Nu e uşor pentru cineva venit din iarbă să lucreze într-un anturaj în care, dacă elitele noastre n-ar fi fost aşa populiste, n-avea ce să caute. Trebuia să fi publicat cel puţin o carte pe zi, să aibă ce discuta cu supervizorul său, Mihai Stoica, sau cu Becali. Între un expert în site-ul UEFA şi o somitate a scrisului supersonic, ce greutate are cuvântul lui Dică? Cine e el, la urma urmei, vreo legendă?, cum îl ironizau fanii CSA.
Aventura lui pe banca FCSB nu constă în tot felul de vorbe. E ceva de văzut, în loc de blazon. Acum a creat diversiunea asta, a calificării în play-off. Conducerea şi-a mutat atenţia de la tactică la banii din Europa League. Dică va avea un răgaz să-şi aşeze echipa, să reinventeze jucători. Indiferent de adversarul scos din urnă, de data asta, va suporta mai puţină presiune şi va dispune de mai multă libertate. Câtă vreme are vestiarul alături, orice e posibil. Chiar şi naşterea unei noi cariere a lui Dică.