Fotbalul la guvernare
Cetăţenii? Care cetăţeni? Ministerul Dezvoltării susţine că face stadion în Alexandria la cererea FRF
Nu se mai poate plânge nimeni că 12 millioane de euro pentru un stadion nou în Teleorman reprezintă o cheltuială fără rost. Ministrul Dezvoltării a oferit nu una, ci vreo trei explicaţii. Contradictorii, e drept, dar mult mai solide decât prima, cu „performanţele notabile” ale echipelor din oraş.
După încă o pauză de gândire, cei de la CNI şi MDRAP vor veni cu explicaţii şi mai elaborate. Până la vremea inaugurării, au timp să-i convingă pe locuitorii din Alexandria că exact de asta aveau nevoie: locuri pe scaune, nu locuri de muncă.
Deocamdată, Sevil Shhaideh a infirmat că ar fi vorba despre patriotism local, cu tente de eroism. „E timpul să încetăm cu aceste corelări, cu provenienţa liderilor politici din anumite judeţe”, a spus ministrul Dezvoltării, citat de Agerpres.
Infrastructura capacului de butelie
„Dezvoltarea echilibrată nu se realizează doar în municipiile poli de creştere”. Nici polii sărăciei nu sunt scutiţi de febra piramidelor. De ce să le dai şansa să-şi câştige pâinea când poţi să le dai un cozonac de beton? Stadionul, cum ar veni, e parte dintr-un mare plan de uniformizare. Să nu mai existe decalaje între regiuni.
Problema cu planul ăsta e că banii, „cash-ul bugetar”, cum îi numeşte pudic doamna Shhaideh, nu se împart după vreo strategie, ci după legea selecţiei naturale. Cine-i mai iute de picior primeşte finanţare: „Deci, nu există în procedeul de decontare decât principiul „primul venit, primul servit'”. Ceea ce ar explica şirul lung de capace de butelie lăsate de primari la intrarea în Ministerul Dezvoltării.
Nu e un principiu rău, cu „primul venit”. Dar poate ar trebui ca, pe viitor, să se dea câte două stadioane, să ajungă la toată lumea cele 30 miliarde de lei puse la bătaie cu Planul Naţional de Dezvoltare Locală. Sau să se dea pe cartelă: câte un stadion şi jumătate la suta de mii de locuitori.
Teleorman, polul fotbalului
Inspirate, autorităţile locale din Alexandria au venit primele la ghişeu şi au primit OK-ul pentru investiţie. Sau Alexandria nu e „pol de creştere”, aşa că autorităţile centrale au găsit de cuviinţă să compenseze, transformându-l în pol polisportiv. Nu va fi doar un stadion, ci „un complex”, a precizat ministrul Dezvoltării. Un complex care nu răspunde unor nevoi ale urbei sau unor principii, ci unor solicitări de la federaţiile de fotbal şi de atletism: „FRF fundamentează existența de stadioane în Alexandria și insistă pentru organizarea de activități fotbalistice într-o rază de sub 100 de km de București”. Dacă insistă, poţi să refuzi? Data viitoare, Răzvan Burleanu o să insiste pentru o primă de merit. A făcut corelările corecte, ca Pavlov. A asociat Teleorman cu spontan.
Contribuabili alunecând pe-o rază
După „dezvoltarea echilibrată” şi „primul venit”, iată al treilea argument pentru stadionul din Alexandria: „raza sub 100 km” faţă de soarele doctrinei. De aceea, din raţiuni de simetrie, „pentru a ne înscrie în această rază, pentru organizarea de turnee”, se va construi un stadion de cupe europene şi la Târgovişte. Contribuabilii din afara razei degeaba se înghesuie. Numai primul venit din sistemul solar e servit. Şi numai dacă-i „fundamentat” de o federaţie sportivă. „Cash-ul bugetar” nu trece dincolo de cercul orbitor al puterii. La 100 km de Bucureşti, începe partea umbroasă a voinţei politice. Adică programul de guvernare.
Ulterior, premierul Mihai Tudose a oferit o explicaţie şi chiar o eventuală soluţie pentru explicaţiile MDRAP privind stadionul din Alexandria. Aflat la CN de şah pentru echipe de juniori, Tudose a declarat: „Nouă, în România, ne-a cam lipsit gândirea strategică”. De aceea, deşi acum ne guvernează corelările cu fotbalul şi loteria cozii, el, unul, va încuraja practicarea şahului printre copii, „cât pot de mult”. Primul pas: studii de fezabilitate pentru table cu 64 de pătrate, la oraşe şi sate. Se înţelege, fondurile se alocă numai în raza neuronului.