Năstase şi “the f…ing money”

Spre deosebire de FRT, şefii tenisului mondial nu-şi permit să facă glume cu imaginea firmei. L-au interzis pe Ilie şi la Bucureşti

„O idioţenie incredibilă”, a comentat Ilie Năstase despre interdicţia în zonele oficiale la BRD Bucharest Open. Interdicţia la Wimbledon a pus-o tot pe seama IQ-ului scăzut al organizatorilor: „Nişte cretini!”. A sugerat că a picat patriotic la mijloc în războiul dintre periferiile Europei, „Luaţi-o cum vreţi, ca pe o răzbunare, or avea ceva cu românii…”.

„Este o competiţie care ţine de WTA şi nu ai încotro”, a explicat şeful Federaţiei Române de Tenis interdicţia pentru turneul de la Bucureşti. George Cosac a adăugat că n-a „recunoscut pe cineva dintre cele şase, şapte persoane” aflate alături de Năstase pe lista neagră.

Când ITF anunţa că-i va investiga „glumele” de la meciul de Fed Cup cu Marea Britanie, Năstase replica: „Nişte proşti”. E nevoie de un nivel intelectual aparte pentru a savura subtilităţile de autobază adresate echipei oaspete şi arbitrului. Sau comentariile legate de copilul nenăscut al Serenei Williams. Sau familiarităţile neîmpărtăşite, exercitate asupra căpitanului nejucător Anne Keothavong.

La vânătoare de băşcălii
FRT n-a avut încotro. Năstase a criticat atât de perseverent jucătoarele de tenis, în frunte cu Halep, încât venirea lui la echipa de Fed Cup se impunea drept următorul pas logic. Cosac n-a exprimat vreun regret pentru numire sau pentru incidentele de la Mamaia. A explicat că Năstase a fost victima, „avem informaţii din afara ţării că au venit să-l vâneze pe Ilie”. A fost trimis un comando de lunetişti în fustă.
Ce altă reacţie putea avea Năstase decât „f…ing bitches”?  FRT n-a avut încotro. L-a păstrat în funcţie pe fostul numărul unu mondial. „Nu e un criminal”, a spus Cosac. „N-am omorât pe nimeni”, a pledat şi Năstase. Nu trebuie să se ajungă chiar până acolo pentru a sesiza violenţa verbală şi a stabili despre ce se glumeşte şi despre ce nu.

Martirul necenzurat
În jurul acelor incidente s-a ţesut rapid un scenariu cu britanicii pe post de perfizi agresori şi Ilie Năstase pe post de gingaş vorbitor. Un personaj atât de vulnerabil, porţelan din care sare ţandăra şi când suflă vântul. Una, două ameninţă că pleacă din România, pentru că „nu vrem să devenim o ţară normală, aşezată”.

„Ilie Năstase e Ilie Năstase”, ne-a lămurit Ion Ţiriac. Din această tautologie nu putem ieşi. „Nu e un sfânt, o ştim cu toţii, şi-a dat oarecum în petic”. Sfânt nu, dar cel puţin ca martir e avansat în grad, de câte ori îşi pierde controlul. Oamenii pe care îi jigneşte, în schimb, nu au nicio scuză, se supără din te miri ce. Sensibilitatea e un defect în cazul lor, o lipsă, un handicap.

Pe plan intern, „glumele” lui Năstase n-au atras niciodată sancţiuni, de vreun fel sau altul. Cât a stat în Parlament, jovialităţile lui s-au pierdut în mulţime. La cum se vorbeşte şi la ce se petrece pe-acolo, e greu să te remarci ca om de spirit. În tenis însă, Ilie Năstase şi-a făcut mereu plinul cu atenţie. În caz de ieşiri la rampă, FRT îi caută circumstanţe sacrosancte. Ţiriac vine cu argumente în sirop de epocă. Nu e vorba de sentimente sau sentimentalisme aici. Sau de mari umorişti neînţeleşi.

Interzis pe lângă branduri
E vorba despre diferenţa dintre pitoresc şi grotesc, vizibilă de pe un anumit prag al civilizaţiei. Şi, prozaic, e vorba de bani. De banii tenisului, nu de istoria tenisului. FRT funcţionează preponderent cu bani publici, nu resimte vreo presiune pe frontispiciul businessului. Dar Ţiriac, organizator de turnee, ar trebui să ştie preţul exact al unei notorietăţi vesele.

Năstase, provocatorul provocat, nu mai reprezintă o fericire pentru afacere. Incidentele de la Mamaia doar au pus cupolă. Toate zicalele lui adunate au forţat acest exil printre anonimii de pe listă şi din tribune. Cum o fi? Umilitor, „cafea cu lapte”?

Printre decoraţii, îi atârnă acum şi ecusonul de „inacceptabil”, pus de şeful ITF. Asta înseamnă „indezirabil pentru sponsori”. Cine plăteşte face regulile. Degeaba îi blagosloveşte Năstase pe snobii de la forul mondial. Ar trebui să se ia direct de marile companii. Nu le duce mintea, domnule, nu ştiu altceva decât imagine şi iar imagine.