Răpirea din seraiul birocraţiei

Până angajează Primăria Capitalei mame de bebeluşi şi studenţi în vacanţă pe şantierele sale, trece Euro 2020. De aceea, va repara Arena Naţională apelând tot la privaţi

În februarie, Primăria Capitalei descoperea că poate face „economii mari la buget”. Prin urmare, a rupt contractul cu societatea comercială care administra Arena Naţională.

Reparaţii la infiltraţii
Stadionul a fost predat Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti. O măsură care elimina „procedurile greoaie” şi scurta „timpii de răspuns”, susţinea primarul general. Gabriela Firea pomenea şi de „un model european”, mai puţin birocratic, mai aerisit de gospodărire a Capitalei.
După patru luni, Primăria s-a răzgândit. A luat Arena Naţională dintre cerbii adăpându-se la bugetul ALPAB. Şi a pus-o în vitrina proprie, s-o şteargă de praf în cadrul „strategiei de dezvoltare durabilă pentru UEFA Euro 2020”. Arena „necesită o serie de reparaţii atât la nivelul infiltraţiilor şi finisajelor”. De asemenea, „s-au identificat disfuncţionalităţi majore” la echipamente şi instalaţii, a motivat Primăria decizia de a muta elefantul înapoi în sufragerie.

Experţi în ochiometrie
Nu doar coerenţa lipseşte din această expunere de motive sau din acest tenis cu stadionul. Lipseşte părerea specialistului. Ai spune că disfuncţionalităţile „s-au identificat” singure şi s-au autodenunţat la PMB. Lipseşte un raport semnat de un inginer constructor, un arhitect, un proiectant, un zidar, ceva. Nu poţi argumenta la nesfârşit deciziile administrative prin părerea ochiometrică a aleşilor locali.
În cele patru luni, cât Arena Naţională a stat la ALPAB, la Primărie s-au întâmplat multe revoluţii de sticlă pe televizor. De pildă, au fost înfiinţate nu mai puţin de 21 de companii, parte dintr-un holding municipal. E „un sistem european cu societăţi pe acţiuni sută la sută ale municipalităţii”. „Nu facem nimic pe stilul vechi”, a declarat doamna Firea, citată de News.ro.

Sinecura SA
Aşa a apărut, la începutul lui aprilie, Compania Municipală Sportul pentru Toţi SA. Scopul ei, conform Primăriei, este de a „administra, construi şi dezvolta bazele sportive şi terenurile de sport din Bucureşti”. În Consiliul de Administraţie a fost numită, de exemplu, vedeta TV Alina Laufer. Motivul numirii: are „experienţă antreprenorială în diverse domenii”, a spus primarul Capitalei.
Totuşi, PMB n-a dat Arena Naţională pe mâna experimentatului antreprenor Laufer. A procedat „pe stil vechi”. Cum Primăria nu are firmă de reparat stadioane, următorul pas va fi lansarea unei licitaţii pentru atribuirea lucrărilor de la Arena Naţională.

21 de companii pentru mame şi copii
„Băieţii deştepţi din Primăria Capitalei încearcă să ne oprească să mergem către un tip de administraţie eficientă şi europeană”, declara doamna Firea, la înfiinţarea companiilor municipale. Ei bine, „băieţii deştepţi” se pare că n-au plecat cu tot cu IQ de la locul faptei. În plus, au apărut în schemă „băieţii decorativi” din SA-urile Primăriei.

În prezent, pe lângă ALPAB, există încă trei companii bugetare pe aceeaşi temă: Agrement SA, Parcuri şi Grădini SA, Întreţinerea Arborilor şi Spaţiului Verde SA. De pregătirea Arenei Naţionale pentru Euro s-ar putea ocupa fie Dezvolare Durabilă SA, fie Sportul pentru Toţi SA. Dar companiile astea funcţionează doar pe hârtie. Au doar şefi. În mai, Gabriela Firea anunţa organizarea iminentă a unui târg de locuri de muncă. N-a spus câte locuri, ce cheltuieli de personal estimează pentru cele 21 de companii municipale.
A precizat doar că târgul „se va adresa mamelor care doresc să se întoarcă la serviciu, iar locul de muncă nu a fost păstrat, deși legea are prevederi clare în acest sens”. Legea-i lege, dar cu multinaţionalele sabotoare nu te pui! Până la urmă, doamna Firea a adus unde a vrut şi stadionul: la sloganiada „mama şi copilul”. Târgul de job-uri în construcţii de baze sportive şi pasaje se adresează şi „tinerilor care nu şi-au luat bacalaureatul, şi studenţilor”.

Deocamdată, aşa arată „marea economie la buget” cu Arena Naţională. Mai multe birouri, mai multe salarii confidenţiale în companii bugetare, mai multe moaşe plătite cu zeci de mii de euro, să taie buricul târgului. Şi, la sfârşit, o licitaţie „pe stil vechi”, să nu flămânzească geniile de asfalt care au preluat ştafeta de la „băieţii deştepţi”.