Proiectul Chichirezul

FRF a propus schimbarea sistemului competiţional. Să fie atât de complicat încât să nu se prindă nici TAS-ul cine-i campioana

De unde şi până unde această idee a FRF că Liga 1 nu are destul spectacol? Dimpotrivă, are suspans cu nemiluita, suspansul durează mai mult decât competiţia în sine. S-a terminat sezonul, suspansul se prelungeşte. Până nu cântă soprana la Lausanne, încă nu se ştie cine e campioană.

Competiţia cobai
Federaţia vorbea, încă din iarnă, despre schimbarea sistemului competiţional. Ignorând zăcământul copios de entertainment din regulament, căuta „o formulă mai bună, mai atractivă”, care să ducă „la creșterea numărului de spectatori și telespectatori”.

Prin urmare, a lansat Proiectul Hypercube, după cum îl botezau comunicatele federale. Hypercube e o firmă olandeză de consultanţă, care colaborează cu UEFA. Răzvan Burleanu susţine că şi FRF ar avea contract cu Hypercube, unul „sub 50.000 de euro”. Totuşi, Federaţia de la Bucureşti nu apare printre clienţi, pe site-ul companiei din Utrecht.

Probabil, fotbalul românesc a fost studiat în cadrul unei analize mai largi a Hypercube. Ceea ce nu l-a împiedicat pe şeful FRF să prezinte demersul drept o iniţiativă personală, un experiment futurist în mediu arhaic, pe cobaiul de nămol şi şoricelul de zloată.

După ce-au strâns şi procesat date, specialiştii olandezi au pus la dispoziţia Federaţiei mai multe soluţii de optimizare a primului eşalon. Aşa spun comunicatele FRF. Dar nu există dovezi că Hypercube are vreun amestec în struţo-cămila modificată genetic, pe care Burleanu a propus-o în CEx drept nou sistem competiţional.

Barajele mici şi dese…
Ce întrevedea şeful FRF? Pentru început, mai multe echipe în Liga 1, cel puţin 16, şi mai multe baraje. Treptat, după ce miniburghezia din loje se obişnuia cu ritmul reformei, s-ar fi disputat câte un baraj după fiecare meci. În paralel, în tribune s-ar fi desfăşurat tombole cu prime, pomeni dezinteresate, expoziţii de petarde şi lasere, preselecţii pentru Eurovisionul antrenorilor şi loturile naţionale de juniori.

Tot în numele spectacolului, FRF ar fi decis micşorarea dramatică a terenurilor, scăderea numărului de jucători, maximum cinci de echipă, şi creşterea numărului de observatori, până la câteva mii pe meci, dispuşi în tribune, după o coregrafie aleatorie, generată pe calculatorul de coeficienţi FIFA.

Hipercubul cu spectacol la pătrat a picat la votul din CEx, spre marea uşurare a LPF. Care, la rândul ei, lucrează la o nouă formulă de campionat. Actualul sistem a fost importat cu defecte de traducere. Federaţia şi Liga se încăpăţânează să susţină că trebuie alt sistem, nu alt traducător.

Un sistem mai sofistifcat, mai greu de explicat şi mai anapoda de reglementat, iată salvarea audienţei. Să nu mai înţeleagă nimeni nimic, să nu se ştie cine pierde, cine câştigă. Aşa va fi toată lumea mulţumită, mai ales primarii finanţatori. Ar avea ce pune în vitrină: diplome de vicecampioni la barajul de menţinere în Liga 1.

Ruleta ROAF
Cele două foruri conducătoare ale fotbalului nu mai spun nimic despre modificarea ROAF-ului, astfel încât la anul Liga 1 să nu mai dea pe dinafară de suspans. Nu trebuie schimbat mult: un cuvânt. Nu e nevoie de consultanţi de la UEFA, doar de logică şi de ceva respect faţă de echipele din prima ligă.

Dar Proiectul Chichirezul (sau Hiperchichirezul), să-i zicem, se pare că nu se asortează cu ambiţiile avangardiste ale FRF. Nu rimează cu „implementare”. Aşa că sezonul următor istoria Viitorul – FCSB se poate repeta. În acest moment, prioritatea FRF e să scape de un contracandidat la alegeri, nu să dea reguli clare pentru fotbal.

Nevoile campionatului sunt din nou depăşite, ca urgenţă, de nevoile electorale ale lui Răzvan Burleanu. De data asta, de nevoia alianţei cu Hagi. Şeful Federaţiei mai degrabă ar da peste cap competiţia, decât să-l contrazică pe „Rege”. Şi să admită că a lua titlul în Liga 1 a devenit o chestiune care ţine de interpretare.