Dinozaurul fardat cu sport
Dacă Armata îşi face echipă de fotbal, TVR se simte, practic, obligată să aibă un canal de sport
„Banii au intrat, iar datoriile au fost plătite”, a anunţat preşedintele TVR, Irina Radu (foto), într-o emisiune a postului naţional. Gata! Nu mai are rost să te întrebi: cum s-au strâns datoriile istorice de 180 de milioane de euro? Ce factură au achitat contribuabilii: pentru un dezastru managerial sau pentru un serviciu public extravagant, destinat puţinilor aleşi?
Despre reformă sau lege nouă, numai de bine. De când Guvernul Grindeanu a luat mamutul cu microfon de lut sub aripa lui cu muşchi de porc, reorganizarea a ajuns o soluţie de tristă amintire. Imediat după ce datoriile la stat au fost plătite cu bani de la stat, la postul naţional se discută din nou ca la banchetele Mariei-Antoaneta. Dacă n-aveţi pâine, daţi-le opium! Imboldul se aplică deja. Lacrimi „off the record” în emisiunile culturale, sânge de anticorupt în talk-show-uri, sex pe burtieră când vorbeşte Liviu Dragnea. Urmează fotbal la „Ora Armatei”.
Goana după laurul ratingului
Printre proiectele noi se află şi cel al transformării TVR HD în canal de sport şi tineret. Nu pentru că au fost întrebaţi românii şi au spus da, asta vrem. Sport de dimineaţa până seara, live şi de la capăt, „Dacă doriţi să revedeţi…”. Departe de TVR tendinţa plebee de a lua în calcul aşteptările publicului său! Proiectul se înscrie, mai degrabă, în cursa pentru audienţă. Numai la meciurile „naţionalelor” de fotbal şi handbal, la JO mai urcă postul naţional pe podium.
Irina Radu a dat o explicaţie pudrată gros pentru audienţele majoritar subunitare. „Nu am avut bani de promovare”, „Publicul vine încet”. Da, dar publicul postului naţional e aparte. Nu vine. Pleacă din 1989 încoace. În ultimii ani, aleargă. E un Usain Bolt al telecomenzii. În ritmul ăsta, devine mai util pentru candidaţii la prezidenţiale să se plimbe pe uliţă decât să apară la „Viaţa Satului”.
Nicio megatransmisiune sportivă, de tipul celei de la JO 2016, nu va fideliza telespectatorii. Iar ratingul nu va sălta peste meniscul broaştei, câtă vreme singura dilemă existenţială a postului naţional este: pe ce dăm banii? Un canal specializat presupune costuri înzecite faţă de cele generate în prezent de transmisiile şi emisiunile sportive.
De la cablu la post TV e doar un pix
Acum doi ani, fostul şef al TVR, Stelian Tănase, îşi scotea căciula şi cerea Guvernului un leu, un Ateneu, să achite drepturile pentru JO şi Euro. În august 2014, TVR transmitea Steaua – Ludogoreţ cu un car HD închiriat de la o firmă privată, nota Paginademedia.ro. La Rio, echipa TVR a împrumutat cabluri de la televiziunea cubaneză, după cum aţi putut citi în Gazeta. Comentariul la ceremonia de deschidere a fost asigurat din studio, de la Bucureşti. Costa 6.000 de euro un loc la masa presei la show-ul olimpic. Pe atunci, postul naţional cocheta cu insolvenţa. Făcea selfie cu găurile de la curea. Acum nu mai e cazul. Are de unde să ia cabluri, să înconjoare Ecuatorul. Are de unde să închirieze echipament HD pe termen nelimitat. Că doar n-o să se zgârcească, să-l cumpere.
Domnul Goe, Paris Hilton, TVR
„2016 a fost încheiat de TVR cu profit”, spune Irina Radu. „Profit” e un fel impropriu de-a spune. Tătucii de la Palatul Victoria îţi achită masa, omagiile şi dansul, mamiţele de la Parlament îţi croşetează bundiţă legală. Asta nu te recomandă drept o întreprindere viabilă economic sau un serviciu public cu picioarele pe pământ. Te infantilizează.
Copilul bătrân TVR vrea să arate tânăr şi competitiv. Se cosmetizează, nu se reorganizează. Nu ţine să demonstreze că e matur, responsabil cu banul public şi vaccinat împotriva comenzii politice. Un canal de sport nu e o idee rea sau bună, e o idee prematură. Înainte de orice, audienţe, megaproducţii, fond de ten sportiv, TVR ar trebui să se preocupe, o dată-n viaţă, şi de interesul publicului. Nu să-l maimuţărească, pe motiv că „banii au intrat” din interesul altora.