Ranga şi prosopul
Pe mâna duetului imbatabil, la propriu, Contra - Mutu, Dinamo se zbate în acelaşi impas ca Steaua, când finul era antrenor şi naşul finanţator
Numai printr-un efort titanic de imaginaţie te poţi convinge că Mutu îi dă ordine lui Contra. E drept, de când e preşedinte de club, Briliantul şi-a îngroşat vocea, dă o perpetuă probă de microfon.
La rândul lui, Contra, care i-a fost antrenor lui Mutu la Petrolul, joacă sceneta profesionistului neutru. Driblează „per tu”-urile. Vorbeşte despre „conducerea clubului”, nu despre ce-a discutat cu fostul său coleg de evadări din cantonamentul „naţionalei”. Epoca „office” prin care trece tandemul de cursă lungă explică de ce Dinamo a ieşit în linişte, ordonat, civilizat, din cursele pentru Cupă şi campionat.
Avocatul apărării lui Contra
După eliminarea la lovituri de departajare, în „sfertul” de Cupă cu CS U, preşedintele Mutu l-a însărcinat pe antrenor să afle cauza eşecului. „Să discute cu jucătorii, să vadă ce nu a mers, mai ales că au jucat cu un om în plus”. O altă rezoluţie a lui Mutu, după înfrângerea cu oltenii, a fost să conteste, cu bune intenţii, autoritatea lui Contra. Nu antrenorul decide pe cine trimite la punctul cu var, ci jucătorii: „Ei fac un pas în faţă şi spun dacă vor să execute”.
Tandemul Scuză-Tot
Deşi nu apucase să discute cu jucătorii, Contra ştia „ce nu a mers”. Elevii lui „n-au luat fotbalul în serios”, „dacă îl păcăleşti, te păcăleşte şi el”. Îţi ascunde mingea. Mişcă poarta. Din astea. După derby, antrenorul lui Dinamo i-a moralizat pe arbitri: „Când avem penalty-uri, să ni se ofere ce avem!”. Rufele murdare s-au spălat în familie, fără clăbuci.
Oricâtă imaginaţie ai avea, nu-ţi poţi închipui că Mutu şi Contra s-ar încăiera verbal. De obicei, polemicile lor trec peste această etapă a naraţiunii şi încep direct cu desfăşurarea acţiunii. Acum contextul îi obligă la solidaritate. Se acoperă unul pe altul, cu grijă să nu lase alte urme decât scorul.
Oricum, majoritarul Negoiţă nu i-a adus la club pentru originalitatea alibiurilor, ci pentru anvergura lor mondenă. Au relaţii. Dacă vrea, Mutu poate aduce la Dinamo un miliard de investitori indieni. Iar Contra poate chema cam tot atâţia team-manageri chinezi, care să asigure o tranziţie uşoară spre capitalismul socialist.
Mentorul la mahmureală se cunoaşte
Şi mai greu de conceput e duetul „Sufletul petrecerii” predicând moderaţia în consumul de alcool. Dinamoviştii scoşi din lotul Under 21 după ce s-au îmbătat în avion au pătimit doar câteva zile la echipa a doua. Pedagogii Contra şi Mutu şi-au exprimat încrederea că juniorii se vor cuminţi, după prima abatere. „Dacă dintr-un lucru negativ va ieşi un lucru pozitiv, atunci eu sunt fericit”, a meditat Contra. „Dar dacă dintr-un lucru negativ faci şi mai mult, devine o problemă„. Ştie ce spune. Şi Mutu, la fel. Dacă e prea mult Yin, devine strip-tease la Flora. Dacă e prea mult prosop, devine rangă. De altfel, şi unul, şi altul au în CV exemple grăitoare că pedeapsa nu ajută la nimic.
Ne vorbesc posterele
Partea bună pentru Dinamo e că Mutu şi Contra sunt tineri şi, aparent, dispuşi să înveţe. Partea mai puţin bună e că sunt prea aproape, în timp, de furtunoasele lor cariere de jucători. Nu au credibilitatea necesară unor mentori de generaţii. Nu au autoritate în noile lor funcţii. Mutu, coautorul unor „ţepe” în bugetul unor mari cluburi, s-a convertit în manager. Iar Contra, în periplul lui pe mapamond şi în Liga 1, a încercat să se specializeze în salvări de la retrogradare.
Acestea sunt vocile lui Dinamo. Fără sonor tactic, cu morala trasă în surdina miştourilor. Două postere pe un perete cenuşiu. Îndepărtarea lui Andone n-a fost, clar, un act rebel al tinerilor care au dat tricoul pe costum şi îşi revendică rostul în fotbal. Singurul lucru împotriva cărora s-au revoltat vreodată Contra şi Mutu a fost disciplina. Singura teză pe care au demontat-o a fost „Oricine merită a doua şansă”. Acum, că lucrează cot la cot, experienţa lor îşi va spune cuvântul iresponsabil şi de pe margine.