Marea exploatare de lihnit
A apărut salvatorul în peisajul insolvent de la Pandurii: fostul preşedinte Marin Condescu, inculpat, lider de sindicat minier şi pompier-piroman
„Mai avem puţin şi ne strângem să dormim într-un cort”, a rezumat antrenorul Pandurilor situaţia de la club. Sâmburele austerităţii: la Botoşani, au luat mere din piaţă. Au economisit 50 de bani la kilogram. „Avem probleme mari în situaţii din astea mărunte”, a spus Flavius Stoican, în „Adevărul”.
Un salvator la uşa cortului
Pentru acest club se construieşte un stadion de 20 de milioane de euro. Echipa, momentan pribeagă, se află în insolvenţă, cu datorii de 6 milioane de euro. „Văd bunăvoinţă de la domnul Marin Condescu”, a dezvăluit Stoican. „Vreau ca toţi să tragem la aceeaşi căruţă”. Sau unii la căruţă, iar alţii la automobile luate în leasing de Pandurii.
Scena cortului de refugiaţi n-ar fi fost completă fără Condescu. În mai toate cazurile de insolvenţă din Liga 1, cineva îl joacă pe binevoitorul de serviciu. În mare, rolul lui e să binevoiască a păstra frâiele, dând vina pe alţii. În alte împrejurări decât fotbalul, un astfel de personaj ar binevoi, de pildă, să treacă bătrânicile strada, după ce le-a subtilizat pensia.
Inculpatul strigă: „Faliţii!”
Marin Condescu a revenit în AGA de la Pandurii în octombrie, ca lider reinstalat al unui sindicat al minerilor, USMO. Prima remarcă a fostului preşedinte, după revenire, a fost: „Actualul preşedinte a devalizat clubul”. Încasase 170.000 de euro, în 9 luni. „Din banii aceştia, puteau să fie plătiţi jucătorii”, a exclamat fostul prim-gospodar, citat de digisport.ro. „Falimentarea clubului a fost clar organizată şi dirijată”.
Vorbeşte cel care este judecat pentru delapidare, înşelăciune, spălare de bani, fals în înscrisuri şi uz de fals, în calitate de oficial al Pandurilor. „Prin folosirea unor contracte de împrumut fictive, care nu reflectă realitatea”, „acordate echipei în calitate de persoană fizică”, „şi-a însuşit personal în mod necuvenit” mai multe sume de bani, de ordinul sutelor de mii de euro, susţine Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Din aceşti bani, puteau fi plătite multe salarii ale jucătorilor şi multe mere domneşti, chiar şi pere mălăieţe, de poftă. Cam o livadă sau mai multe.
Aceste „împrumuturi fictive”, zece contracte ale bunăvoinţei semnate între 2010 şi 2013, l-au transformat pe Condescu în creditor de vază al Pandurilor. Stă în capul mesei credale, cu peste un milion de euro de recuperat, scrie gorjeanul.ro. E pe locul doi, după ANAF. Cine sunt creditorii mai mici? De pildă, o firmă de foraj, care, nota „Adevărul”, a fost angajată de club să efectueze lucrări la ferma lui Condescu.
Genul de „situaţie măruntă” care a devenit acum o mare problemă. În plus, Condescu cere clubului, în instanţă, plata a 848.000 de euro, restanţe din contracte de prestări servicii, din 2005 şi 2007. Aşadar, clubul gorjean îi e dator vândut.
De la sindicalism la capitalism
Procesul în care fostul preşedinte e judecat pentru devalizare a intrat, pâş-pâş, în al treilea an. Până la o sentinţă definitivă, vor trece alţi ani. Între timp, Pandurii se zgribulesc sub coviltirul insolvenţei. Când se vor scumpi nesimţit şi merele pentru mânjii lui Stoican, într-un acces previzibil de mărinimie, Marin Condescu va renunţa la revendicările financiare. Va cere în schimb acţiuni la club. „Falimentarea clar organizată şi dirijată” reprezintă portiţa prin care fostul lider se strecoară în vechiul scaun. Dar nu ca bugetar. Ca privat.
Stadionul nou va fi scos din cutie, insolvenţa se va încheia în tăiat de panglici. „Echipa nu va retrograda”, promite Condescu. Se va zdruncina până la finiş. O vor duce în spate puştii. Plămânii fotbaliştilor, la fel ca plămânii minerilor, sunt airbag-uri de nădejde pentru liderii lor.
Tot greul spre bine. Dacă echipa nu s-ar lovi acum de aer, să trăiască, n-ar mai trebui să fie salvată. Iar conducătorii ei de partid, de stat şi de sindicat n-ar mai răsufla uşuraţi. Ar intra în şomaj tehnico-tactic.