Ştefan cel Mare şi Torpilat
Cel mai probabil, fanii lui Dinamo nu vor avea parte de stadion modern nici în 2020. FRF face cărţile pentru arena din Cotroceni
„Aşteptăm reacţii, altfel va trebui să găsim o altă variantă”. Şeful FRF a vorbit despre „o situaţie extrem de complicată în ceea ce înseamnă dreptul de proprietate”, despre „dificultăţi mari” la Stadionul Dinamo, „unul e proprietar pe o tribună, altul pe pista de atletism”. Apoi Răzvan Burleanu a sugerat că arena din Ştefan cel Mare ar putea sări din lista pentru Euro 2020.
Extrem de simplu: e al statului
Stadionul Dinamo, „Victoria”, cum apare el în documentele Ministerului de Interne, a avut şi are un singur proprietar: statul. Prin HG nr. 1086 / 2000, modificată de HG nr. 207 / 2002, complexul sportiv din Groapă a trecut din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi în administrarea MAI. Nu e nimic „extrem de complicat” aici.
În virtutea HG-ului din 2002, a fost semnat un contract de asociere, nr.2640 / 2012, între CS Dinamo şi AFC Dinamo, societatea lui Nicolae Badea. Clubul de fotbal primea drept de exploatare a bazei, în schimbul unei chirii.
În 2012, CS Dinamo a adăugat un act adiţional la acest contract. AFC-ul a contestat modificarea în instanţă. Şi a câştigat, în noiembrie trecut, în dosarul nr.37342 / 2013, Curtea de Apel Bucureşti. Dar asta nu înseamnă că statul a pierdut stadionul. Iar AFC Dinamo se află în insolvenţă. Nu mai are dreptul să-şi administreze propriile bunuri, nu mai vorbim despre patrimoniul MAI.
Fotbalul e chiriaş, nu proprietar
Situaţia stadionului Dinamo nu e complicată. În orice caz, nu mai complicată decât a Giuleştiului. E drept, în jurul arenei din Ştefan cel Mare se dispută diverse meciuri politico-bişniţare sau nostalgico-departamentale. Dar statul e proprietarul, iar documentaţia pentru noul stadion, „30.000 de locuri, fără pistă”, a fost depusă la CNI în 2015, de fostul preşedinte CS Dinamo, Elisabeta Lipă. Nu de Badea, nici de Negoiţă, nici de administratorii speciali şi deosebiţi ai firmelor lor.
De unde impresia de aglomeraţie, un proprietar în tribune, „unul la prefectură”, „unul la şcoala de fete”? De la faptul că acest stadion şi terenul de sub tălpile lui se găsesc în centrul Capitalei. La intersecţia dintre crema imobiliară şi bomboana administraţiei.
Cel puţin două războaie de paie, ca sperietorile, flutură steagul circului deasupra arenei din Groapă. Primul e duelul dintre Badea şi Negoiţă. Datornicii între ei. O urmărire ca-n desene animate, cu sechestru şi cântec. Badea dă ultimatumuri cu sigla, insinuează că are toată baza sportivă în concesiune. Cu cât ridică haosul în grad, cu atât îi creşte credibilitatea.
Burleanu, avocatul „bancarilor”
Celălalt duel are drept miză locul pe lista pentru Euro 2020. Burleanu îşi exprima încă din toamna trecută îndoielile cu privire la situaţia stadionului Dinamo. În interviul de la RFI, şeful FRF adăuga: „Şi noi, ca federaţie, şi, în acelaşi timpm, CNI, dorim să introducem în circuit stadionul Cotroceni, care acum e în paragină”.
Un alt stadion, în locul lui Dinamo, înseamnă un alt proiect, o altă firmă, alt centru de comandă. Altă afacere. Una de care Burleanu se arată deja excesiv de entuziasmat. Să sperăm că, înainte de a pune mâna pe trafalet, întreabă şi BNR, care deţine arena din Parcul cu Platani. Şi care a refuzat s-o mai închirieze cluburilor de fotbal. A pus-o deoparte pentru Primăria de la 5.
E păcat că un stadion cu istorie zace în şezlongul ramolismentului. E nedrept pentru „progresişti”, pentru bucureşteni, pentru contribuabili. Dar e nedrept şi pentru fanii lui Dinamo să le promiţi în mod repetat şi solemn că-şi vor susţine favoriţii pe un stadion ca-n poveşti, nu ca-n Soviete. Clubul Internelor, miniştri, prim-miniştri, vicepremieri, acţionari au întreţinut iluzia că arena din Ştefan cel Mare va intra iminent în secolul 21.
Se pare că această iluzie a devenit inoportună. Şi pentru anumite birouri din MAI, şi pentru anumite calcule ale FRF.