Ceaţă-n Timişoara, mâine-n toată ţara

Confuzia alimentată de ordonanţele Grindeanu i-a lămurit pe unii inculpaţi. Cei din Dosarul Poli II au tras concluzia că abuzul în serviciu, pur şi simplu, nu există

Abuzul în serviciu şi fotbalul apar împreună în mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor. Deocamdată, doar în Dosarul Poli II s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Unii dintre avocaţii apărării contestă existenţa acestei infracţiuni în Codul Penal, notează Debanat.ro. Nu-i exclus să se înmulţească astfel de revelaţii prin barouri.

Iată, e un dosar tot mai interesant. Deja pe lista martorilor se află premierul Sorin Grindeanu. Obiectul e finanţarea clubului Politehnica Timişoara. Sunt judecaţi, sub acuzaţia de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu, fostul primar Gheorghe Ciuhandu şi foşti angajaţi ai Primăriei şi ai CL Timişoara, în total 11 inculpaţi.

„Au fost două mitinguri în care zece mii de oameni au strigat în stradă să se implice Primăria, să sprijine fotbalul timişorean”, a declarat în instanţă Ioan Cojocari, fost secretar în Primărie. Cu alte cuvinte, el şi vecinii de boxă ar fi acţionat în interesul comunităţii când au semnat asocierea cu S.A.-ul controlat de Marian Iancu. Au consultat după ureche voinţa cetăţenilor şi au acţionat ca atare.

Abuzul de fotbal
Un raport al Curţii de Conturi, cel de la care a pornit ancheta procurorilor, a constatat că sprijinul de 27,1 milioane de lei nu s-a dus la fotbal. S-a dus la o firmă plină de datorii, inclusiv la stat. Dar la tribunal se aude acelaşi refren, în dosare de tipul Poli II: „Am sprijinit fotbalul”. Sau alte sporturi. Prima grijă a autorităţilor locale o reprezintă deplasările echipei-fanion, nu hoinărelile banului public. Unde se duce el, unde mănâncă, unde doarme, cu cine stă de vorbă?

Noaptea, ca firmele-fantomă
În dosarul finanţării ASA, de pildă, pe lângă abuzul în serviciu apare şi acuzaţia de spălare de bani. Cele 3 milioane de euro alocate de Primăria Năvodari clubului Săgeata s-au dus spre firme-fantomă, spun procurorii. La Petrolul, conform DIICOT, patronii cereau bani de la Primărie cu o mână şi îi spălau cu cealaltă.

De cele mai multe ori, abuzul în serviciu e doar vârful aisbergului infracţional.

Finanţarea fotbalului e doar o iluzie optică, la fel ca şi provenienţa banilor implicaţi în tranzacţie. Ceea ce se vede la suprafaţă e că echipele „ajutate” în stilul Poli II n-au prosperat. Dimpotrivă. Şi că autorităţile locale, care pledează strâmtorarea în alte privinţe, de pildă plata salariilor bugetare, sunt brusc copleşite de lichidităţi la solicitarea fotbalului.

Fumigene peste Codul Penal
Acum, inculpaţii din Dosarul Poli II spun că abuzul în serviciu nu există. Fostul primar din Năvodari, Matei Nicolae, contestă OUG 14 / 2016. Ce rol au aceste manevre? Evident, să obţină timp, hocus, pocus, preparatus, că nu se ştie ce legi apar până mâine dimineaţă. Şi să ţeasă câte-un fir de ceaţă în vălul de relativism cu care guvernele Ponta, Grindeanu şi Parlamentul au îmbrobodit această infracţiune.

Înainte de urgenţa defluirii deţinuţilor, circula urgenţa destresării funcţionarilor publici. Primarii îşi mărturiseau pe toate drumurile teama paralizantă de a semna. Legea e perfectibilă, într-adevăr. Dar cei care susţin că abuzul în serviciu e o părere, un moft nu pricep nici legea, nici etica funcţiei publice.

De-a v-aţi ascuns de lege
Iar joaca de-a ordonanţele şi contestaţiile nu urmăreşte decât să extindă vidul de înţelegere la nivel colectiv. „Abuzul în serviciu ar trebui să se refere la toată lumea”, plusa un primar din Argeş. Să se numească abuz omnibuz.

Fapta are deja o definiţie statornică în democraţiile cu tradiţie. De pildă, dilema „defectuos” sau „prin încălcarea legii” a fost tranşată de britanici prin: „defectuos şi/sau prin încălcarea legii”. Simplu. Pedeapsa maximă pentru abuz în serviciu în Marea Britanie este închisoarea pe viaţă. În ciuda perfidului Cod Penal din Albion, ţara n-a rămas cu primăriile goale. Şi nici fără fotbal.