Negoiţă şi extratereştrii

Patronul lui Dinamo e suspectat de Poliţie că a mimat o parte din “jaf”, pentru a avea de la ce să salveze clubul

Insolvenţa a reprezentat o veste foarte proastă pentru jucătorii dinamovişti, pentru suporterii dinamovişti, dar şi pentru statul român. Prin planul de reorganizare, au fost anulate datorii de 5,1 milioane de euro către Fisc.

La masa credală, ANAF a stat cot la cot cu părinţii majoritarului Negoiţă. După cum aţi citit în Gazeta, firmele controlate de mama, tata şi fiul patron al lui Dinamo au iertat clubul de o datorie bine crescută, care aproape depăşea cifra lor de afaceri: în jur de 4 milioane de euro. Votul acestei categorii nepotiste de creditori a contat la fel de mult ca votul statului. Teoretic, ANAF ar trebui să aibă întâietate în recuperarea banilor. Practic, ANAF e numai unul, iar rudele sunt mai multe.

În fine, echipa a ieşit din insolvenţă. Iar Ionuţ Negoiţă a putut să anunţe că „a salvat clubul”, trecând modest sub tăcere detaliul că şi-a salvat şi purceluşul de porţelan în care ţinea alocaţiile. Din totalul datoriilor, 24,4 milioane de euro, şeful lui Dinamo a achitat 1,45 milioane de euro. David Copperfield, păzea!

Active albe la ciorapi negri
Faptul că echipa a ratat cupele europene pare un sacrificiu minor în drumul spre performanţe contabile majore. Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice suspectează că traista pusă de Negoiţă în prepeleacul insolvenţei avea fund dublu. Conducerea lui Dinamo ar fi ascuns o parte din seif, „active în valoare totală de 18.498.402 lei, care astfel nu au fost cuprinse în planul de reorganizare, fiind prejudiciaţi astfel creditorii societăţii”, susţine comunicatul Poliţiei Române. Printre creditori, ultimul, dar şi cel din urmă fiind statul.

Grave acuzaţii. Nu că Negoiţă a driblat Fiscul, asta-i aproape o datorie civică a investitorilor-finanţatori-creditori din fotbal. Dar şi-a minţit părinţii. Urât, urât din partea lui, dacă se adeveresc bănuielile Poliţiei. După primele percheziţii, a venit şi reacţia conducerii dinamoviste. Şefii din Groapă se declară „ferm convinşi” că anchetatorii vor constata inevitabilul: „legalitatea şi corectitudinea procesului de insolvenţă”. Nu-şi întemeiază această convingere neapărat pe priceperea investigatorilor, cât pe îndemânarea firmelor care au participat la „realizarea procesului complex de insolvenţă”.

Tiki-taka prin conturi
Complex e puţin spus. Procesul pare ingineresc de-a dreptul. „Au fost angrenaţi unii dintre cei mai buni specialişti în domeniu”, spune comunicatul conducerii lui Dinamo, fără să precizeze domeniul. Când e vorba să angajeze experţi în şters datoriile de la stat, Negoiţă se pare că nu mizează pe principiul low-cost. Transferă numai de la Messi în sus în „echipa de specialişti”. Play-makeri unul şi unul, galactici şi extratereştri.

„Eforturile clubului”, precizează şefii lui Dinamo, şi ale „specialiştilor” în debarasat masa credală „au dus la salvarea unui club de tradiţie al fotbalului românesc”. Da, dar de la ce l-au salvat, în afară de fotbalul mare? Iată întrebarea care n-are încă un răspuns detaliat. Dinamo a fost salvată de ea însăşi, de presiunile şi exigenţele fanilor? A fost salvată de la solvabilitate? A fost salvată de „jaful” din conturi, pe care-l înfiera Negoiţă?

Clar e că patronii din fotbal se folosesc de insolvenţă ca de o baghetă magică. Abracadabra şi restanţele la jucători s-au evaporat. Se evaporă datoriile, prin definiţie volatile, către firmele controlate de patron. Se evaporă datoriile la stat. La finalul scamatoriilor financiare, patronii salută triumfal sala, uşuraţi de orice răspundere. Scopul aparent scuză mijloacele. Cu poliţiştii la uşă, Negoiţă repetă că a salvat Dinamo. Da, sigur. Şi nu doar Dinamo, a salvat şi iepurii, scoţându-i de urechi, unul câte unul, din joben. Stăteau cam înghesuiţi.