Scandarea care-i lipseşte fotbalului

Huliganismul se hrăneşte şi din lipsa de reacţie a spectatorilor. Protestatarii din Piaţa Victoriei au reacţionat: “Nu aşa!”

Piaţa Victoriei s-a extins. E un teritoriu vast şi dens populat. Când poştalionul se opreşte să schimbe caii, informaţiile circulă de la un capăt la altul pe Internet. Intri pe Facebook să vezi ce se întâmplă la o sută de metri de tine.

Fiecare îşi filmează revoluţia, strigă spre camera telefonului „Fraţilor, am învins!”.  Greu să mai minţi poporul controlând televizorul. Dacă ar apărea vreun „terorist”, ar fi instantaneu filmat din prim-plan, din gros-plan, plan american, plonjat, contra-plonjat, panoramat.

Movilele de zăpadă din pleistocenă, pe care nicio primărie nu s-a grăbit să le mute, au fost folosite, joi seara, ca foişoare.  Puncte de observaţie spre zonele unde se aruncă petarde.

Peluza lor, mulţimea
Pe stadion, auzi bubuitura, vezi fumul şi ştii ce urmează. Spinarea lucioasă a scuturilor se mişcă printre rânduri ca un dragon chinezesc. Zona cu probleme e înconjurată, huliganii sunt scoşi din stadion. Şi spectatorii îşi pot vedea în continuare de meci. Dar piaţa nu e un spaţiu închis, nu are tribune, nu are peluze. Nu poţi emite interdicţie de mers pe stradă pentru ultraşi recidivişti.

Turbulenţii nu stau într-un loc anume, se pitesc în mulţime. Dau şi fug. Nu poartă însemnele unor echipe, dar au măşti de gaze sub fular. Nu au coregrafii. Improvizează. Adună sticle de pe trotuar şi le lansează spre cordonul albastru. Şi alţii, victime colaterale, încasează gazul care-ţi arde ochii. Protestatarii care insistă „Nu plecăm!” se trezesc în mijlocul tirurilor încrucişate. O bătălie din alt film.

Înainte de a riposta cu furtunul de apă şi cu grenade lacrimogene, jandarmii au aşteptat ceea ce aşteptau şi protestatarii: ca ultraşii să-şi epuizeze arsenalul. Şi micul, dar odiosul revelion încins la doi paşi de clădirea Guvernului să se încheie în huiduielile mulţimii. Fiecare bubuitură era urmată de fluierături şi de strigăte: „Nu aşa!” şi „Fără violenţă!”. Iată două scandări utile şi pentru spectatorii de fotbal. Să nu rămână doar spectatori când asistă la incidente.

Violenţa contează pe spectatori
Huliganismul nu are nicio legătură cu sportul sau cu protestele împotriva Guvernului Grindeanu. Huliganismul e huliganism. Confiscă spectacolul, mesajul, revolta. În locul lor, afirmă singurul concept pe care-l înţelege: violenţa. Şi atât. Violenţa de dragul violenţei.

Nu doar forţele de ordine, şi cetăţenii trebuie să descurajeze huliganii. Fiecare petardă aruncată din tribune trebuie urmată de un „Nu aşa!” viguros. Nu întâmpinată cu tăcere şi premiată cu postări pe Youtube. Fiecare torţă trebuie stinsă de suflul dezaprobator al fluierăturilor, nu recompensată cu abandonarea mersului la stadion.

„Jandarmii sunt cu noi!”
Cât despre modul cum au reacţionat jandarmii, răspunderea le revine şefilor lor. Celor care i-au instruit sau nu, celor care le-au ordonat sau nu.

Între noi fie vorba, jandarmii n-au avut multe prilejuri să exerseze confruntarea cu spărgătorii de mitinguri. Au rutina intervenţiei la meciuri, dar le lipseşte rutina manifestaţiilor de amploare. Cum îi antrenăm, aşa îi avem.