Steaua lipită de public
Previzibil, războiul Stelelor a devenit un concurs de popularitate între două echipe. Becali e convins c-o să câştige sau, cel puţin, n-o să piardă bani
La câteva zile după ce i-a sfătuit pe suporterii Stelei „să stea liniştiţi cam un an”, Gigi Becali a trecut la planurile B. A anunţat că va ataca la Înalta Curte, apoi la instanţele europene decizia care-i interzice să folosească denumirea Steaua.
„Becali şi copyright-ul”
În paralel, s-a apucat să caute alt nume pentru echipă, începând cu propriul buletin. Pentru că nu e atât de excentric ca personajele Times New Roman, nu şi-a botezat clubul George. Dar numele Becali i s-a părut destul de potrivit. Şi-aşa vorbeşte despre el la persoana a treia. Îi va fi la îndemână să spună, după meciuri: „Becali n-a fost motivat, Becali nu e serios”.
Suporterii pot sta, aşadar, liniştiţi, la coadă la casa de pariuri, gata să ghicească numele echipei favorite. Nu duc lipsă de variante. Tot ce se ştie e că, pentru a evita alte procese, echipa nu se va numi Şampanie. Becali dispune şi de o reţetă proprie de produs copyright, cea după care şi-a botezat cărţile: „Becali şi Parlamentul”, „Becali şi politica”. Şi-ar putea intitula echipa „Becali şi tactica” sau, aroganţă la adresa Armatei, „Becali şi mitraliera”.
Bătălia pentru consoane
În timp ce caută nume, finanţatorul vicecampioanei dă vina, preventiv, pe „duşmănia de la Curtea de Apel”. Nu e prima dată când judecătorii de acolo l-au contrazis flagrant. De fiecare dată, a demonstrat că a avut dreptate. Ei l-au trimis la închisoare, el a ieşit de acolo. Pentru că paza bună trece primejdia logicii, Becali are şi o ipoteză de rezervă: „implicarea serviciilor militare”. „Acolo e puterea României acum!”. Păi, nu? Acolo e, mai ales iarna, când trebuie să ne deszăpezească cineva.
La fel ca fasolea, conspiraţiile sunt mai bune la cazan. „Nu ştiu cine sunt aceşti oameni, dar vor să facă rău!”, i-a alertat Becali pe suporteri. În timp ce oculta ciolanului lustruieşte gamela, cu o bucăţică de pâine, juristul CSA dezvăluie extinderea planului de bătaie. Va cere în instanţă şi interzicerea numelui FCSB. După acelaşi principiu, va cere şi interzicerea tuturor consoanelor, vocalelor, semivocalelor, diftongilor, triftongilor şi chiar a hiatului. Vor fi permise doar semnele de punctuaţie, mai puţin ghilimelele, oricum ieşite din uz.
Transhumanţa cu lumini de avarie
Suporterii pot sta liniştiţi măcar în privinţa siglei: „Rămâne asta de acum, că e frumoasă”, spune Becali. Care vede în ea tot felul de lucruri, ca la testul cu pata de cerneală. Transferurile de iarnă, în schimb, nu vor mai fi de fix 5 milioane de euro. Becali i-a spus şi antrenorului să stea liniştit şi să aştepte perioada de reduceri.
Şarada cu numele şi marca l-a încurcat pe şeful Stelei, nu e specialitatea lui. Partea cu bunurile automobile, cu şeptelul, asta, da, o stăpâneşte! Tot spre calmarea suporterilor pe termen lung, a declarat că va prelua o echipă de Liga a 3-a şi îşi va adăposti jucătorii acolo, nu cumva să-i ia cu arcanul CSA.
Momentul zero al magiunului
Din 2011, de când CSA l-a reclamat în instanţă, Becali a avut timp şi ocazii să facă pace. Să-şi scutească investiţia, să-i scutească pe fanii Stelei de toată această linişte lugubră. Acum e târziu să susţii că o răfuială între foşti tovarăşi de afaceri e un atac împotriva naţiunii.
Nici şefii CSA nu stau mai confortabil, cu teoria lor „Pagubă pe pagubă scoate”. Echipa de fotbal manageriată de Lăcătuş e modul CSA de a contribui la creşterea cheltuielilor de la buget legate de apărare, de atac şi de mijloc.
„Nu contează că se schimbă numele, oamenii ştiu care e Steaua adevărată”, susţine Becali. Sigur că oamenii o recunosc, aşa cum recunoşti magiunul autentic: rămâne lipit de lingură, e făcut din prune, 55% substanţă uscată, fără zahăr. De vreme ce avem, de vreo doi ani, Legea Magiunului, n-ar strica şi o Lege a Stelei, care să stipuleze că Steaua adevărată trebuie să rămână lipită de public, să fie făcută din fotbal, fără îndulcitori, fără profitori, fără impostori.