Dublăm premiile. Dublăm şi cusăturile?
COSR le dă medaliaţilor de la Rio premii de două ori mai mari. Asta-i nimic. Pe echipament a dat de opt ori mai mult decât face
„Nu poţi să ridici capul din pământ”. Aşa a descris Ana Maria Popescu starea de spirit din lotul românesc la Rio. „Aveam o glumă între noi, că suntem îmbrăcaţi de la ajutoare”, a spus campioana olimpică. România nu numai că a picat 20 de locuri în clasamentul pe medalii, faţă de ediţia trecută a JO, de pe 27 pe 47. A picat şi undeva, în urma echipei refugiaţilor, „erau undeva lângă noi, puţin mai sus”, în materie de treninguri. Ajutoarele lor probabil erau mai dezinteresate decât ale noastre.
Şi Corina Căprioriu a vorbit despre acelaşi lucru, la revenirea în ţară: „Nu m-am simţit bine în echipament, nu a fost confortabil”. Numai funcţionarilor COSR treningurile oficiale le-au venit ca turnate. N-au plecat capul, ruşinaţi. Dimpotrivă. I-au acuzat pe sportivi de cochetărie: ar fi cerut măsuri mai mici, iată de ce n-au rezistat cusăturile.
Premii cu spor de ruşine
Comitetul de contracte pret-a-porter a anunţat că, în paralel cu ancheta procurorilor, va confecţiona propria anchetă. Va chema un expert din străinătate, să meargă pe firul roşu al papiotei. Nu s-a mai auzit nimic despre această întreprindere a COSR. Şefii olimpismului au revenit la tonusul dinaintea Jocurilor. Au confirmat că deşi numărul medaliilor s-a înjumătăţit, vor dubla premiile în bani pentru sportivi.
„Statul român şi COSR se pot mândri, pentru că sunt printre cele mai mari premieri pe care o ţară europeană le poate da”, declara preşedintele Comitetului, în iulie. Într-adevăr, la premieri stăm mai bine decât la medalii. Dacă Marea Britanie nu dă un penny medaliaţilor, înseamnă că vrea, dar nu poate. Din principiu.
În partea noastră de lume, numai bulgarii sunt mai jos în clasamentul JO. Ne-au întrecut slovenii, slovacii, cehii, polonezii, bieloruşii, ucrainenii, croaţii sunt pe locul 17, ungurii sunt pe locul 12. Încă o Olimpiadă ca asta şi nu ne mai batem deloc cu Europa. Ne batem cu Singapore şi cu alte ţări care n-au sport, dar au pretenţii de la sportivi.
Specificul nostru, în acest anturaj bling-bling, e că strigăm darul. Dacă am da sume fixe, n-ar avea niciun farmec. Trebuie să le dublăm. Să aibă şi şefii sportului o activitate. Nu dăm 70.000 de euro pentru aur, dăm 35.000 de euro şi încă pe atât. În jur de un milion de euro, în total, vor încasa sportivii români clasaţi pe primele şase locuri la Rio. Premii în bani vor încasa şi antrenorii şi ceilalţi membri ai staff-urilor tehnice.
Nimic despre premierile din birouri
Comunicatul COSR nu suflă o silabă despre premierile acordate membrilor COSR, MTS şi ai federaţiilor. Sunt prevăzute de lege, H.G. 519 / 2015. O singură medalie la Rio, mai multe, simpla participare, tot performanţe se cheamă. Oricare variantă reprezintă un pretext suficient pentru ca angajaţii COSR să încaseze şi ei „câte un premiu individual de 15.000 de lei”. „Suma acestor premii nu poate depăşi 25 la sută din valoarea totală a premiilor acordate”, menţionează textul legii citate.
Aşadar, dublarea premiilor sportivilor presupune şi dublarea premiilor salariaţilor COSR. Chiar se impune, după Rio. Există mii de motive fără tiv. E meritul COSR că sportivii care ne fac să ţinem capul sus au ţinut capul jos în Satul olimpic. Preţul echipamentelor e tot o dovadă de potenţă financiară. N-a fost dublu, nu. A fost de opt ori mai mare decât preţul real, din catalogul producătorului trecut pe etichetă! COSR a păstrat acest succes pentru uz intern. S-a felicitat discret, bătându-se pe burta din care scoate preţurile de achiziţie.
Premiile dublate pentru sportivi merg mână în mână cu echipamentele „de la ajutoare”. Merg în aceeaşi direcţie, spre un sport subdezvoltat, de la periferia continentului, fără strategie, fără alte idei în afară de una. Premianţii să fie premiaţi o dată la patru ani, iar conducătorii, în restul timpului.