Hai să demisionăm!

Nici nu s-au terminat bine JO de la Rio, că şefii COSR au intrat în campanie pentru un nou mandat. De data asta, întreg, de patru ani

„Mergem la Rio pentru a demonstra lumii că România contează”, a spus şeful COSR, în curte la Cotroceni, acum o lună. Discursul, aparent un plagiat subtil din Ghiţă C. Topor, a magnetizat audienţa. La partea cu „poporul dârz”, plângeau şi pietrele din ograda palatului prezidenţial, veveriţele sughiţau pe ramuri, dând apă la şoareci. Până şi ficuşii îşi ştergeau discret colţul frunzelor, cu cravata de ceremonie.
„Rugaţi-vă să ne amintiţi în speranţele voastre, îndreptate către cel care ne veghează pe toţi”. La pasajul acesta, câţiva invitaţi din jurul lui Klaus Iohannis au tuşit semnificativ, scărpinându-se după ureche.

Regatul lui, pentru o foaie
JO 2016 nu reprezintă o „treaptă măreaţă în istoria naţiunii noastre”, cum declama atunci Alin Petrache. Adică să sperăm că nu! Sunt mai degrabă un hop pe traseul şefului COSR, „o bornă”, cum precizează comunicatul forului olimpic: „Doresc să îmi asum în faţa opiniei publice din România, ca preşedinte al COSR, neîndeplinirea obiectivului”. Ei, aşa mai vii de-acasă. N-au ratat obiectivul, doar că nu l-au îndeplinit.

Comunicatul acesta a mai fost publicat o dată, în 1879, în „Vocea patriotului naţionale”, sub semnătura lui Ricardo Venturiano. E doar uşor modificat, adaptat la realităţile demagogice din zilele noastre. Aşadar, domnul Petrache aspiră la demisie. Nu la demisie de onoare, ar fi exagerat. O demisie banală, A4, fără touch screen. Asta îşi doreşte.

Dar nu şi-o permite de unul singur, are nevoie de „întreaga echipă de conducere”: „Sper să ne depunem mandatul în faţa celor care ne-au ales”. Să-ţi asumi personal răspunderea a devenit o muncă de echipă. Vorba lui Rică al III-lea Venturiano, „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!”.

Statutul, depus în seif
Mandatul lui Alin Petrache se încheia oricum în 2016. E, de fapt, jumătate de mandat, moştenită de la Octavian Morariu. La fel, echipa lui Morariu, cea care e rugată cu plecăciune să plece, se află la capăt de mandat. Aşa era înţelegerea din 2014, indiferent de rezultatele de la Rio. Nu-i exclus ca Statutul COSR să se fi schimbat între timp, de când stă şi-şi roade unghiile, sub cheie la tribunal. Oricum, nu l-a văzut nimeni, niciodată. Statul nu plăteşte chiar atât de bine ONG-ul de interes naţional încât să pretindă, în schimb, transparenţă.

Sau poate Statutul COSR e prea greu pentru a fi depus pe site-ul forului olimpic. Pârâie Internetul, se rup serverele ca nişte vreascuri. Oricum, pe domnul Petrache nu-l frământă regulile olimpismului. Pe el îl preocupă legile ţării, Constituţiunea. Vrea „un cadru legislativ (…) garantat de lege”. Exigent om.

Becul de 7 milioane de euro
De la startul JO 2016, Alin Petrache trebuia să-şi dea demisia de câteva ori. O dată, pentru execuţie, în cazul echipamentelor. A doua oară, pentru impresia artistică a locului 47 pe naţiuni. A treia oară, pentru orice eventualitate. Spirit practic, de ce să scrii o carte când e suficient doar s-o semnezi?, şeful COSR a sărit peste demisie, cu scuzele de rigoare. Se antrenează pentru un nou mandat. În ceasul al 13-lea, i-a picat fisa cu „renaşterea sportului românesc”. De 7 milioane de euro, bani publici, numai în 2016, a fost nevoie să i se aprindă becul. Dar uite-l cum radiază de proiecte, ca micul soare al lui Edison!

Exact la ţanc, să le demonstreze votanţilor COSR că Alin Petrache contează. Să-şi amintească de el, în speranţele lor către politicul care ne veghează pe toţi. „Rezultatele de la Rio nu sunt decât o confirmare a realităţii din sportul românesc”. Fără confirmarea asta, eram în ceaţă. Ne trebuia încă o sursă, după Beijing şi Londra. În sfârşit, ne-am lămurit. Noroc cu şeful COSR, că am verificat informaţia. Mare orator. Când pune mâna pe liră sau alt instrument cu coarde, îl urmează şefii de direcţii şi federaţii ca fiarele pădurii pe Orfeu, pe orice scaun îşi depune perna.