Un scut contra lui Valerii Ţeparu

Din drama Rapidului ar trebui să iasă şi ceva bun: o lege mai dură a insolvenţei şi regulamente care să descurajeze specula pe ruinele fotbalului

Dacă actualul majoritar din Grant ar avea un dram de compasiune pentru fanii echipei, un dram de respect pentru culori, ar scurta cacealmaua comitetelor şi comisiilor. Valerii Moraru nu s-a agăţat cu tupeu de ultima şansă de dragul suporterilor sau al clubului. N-a vrut decât să prindă ultimul tren spre banii din drepturile TV. Pe care să-i investească unde crede de cuviinţă, nu neapărat la echipă. După cum au descoperit colegii mei de la Gazeta, afaceristul moldovean s-a folosit de Rapid pentru a-şi stinge datorii vechi faţă de bănci.

A păstrat tradiţia ţepelor

„Dacă echipa nu e primită în Liga 1, Moraru va fi luat drept groparul acestui club”, a comentat Pancu, la DolceSport. Gropar e mult spus. Presupune muncă, metodă, experienţă. Moraru va fi luat drept ceea ce este, adică un ţepar, ultimul dintr-un şir care începe cu George Copos şi continuă pe la Cristescu şi Zamfir, magnaţii de picnic.

Să nu-l uităm pe Angelo Massone, „groparul” Ceahlăului, cu care Moraru a avut o dispută straşnică pe acţiunile Rapidului, în stil Wall Street Pucioasa. Soarta echipei din Giuleşti părea pecetluită încă de atunci, din vara lui 2014. După milionarul de carton au urmat speculanţii de hârtii. Această bătaie de joc, cu investitori de telenovelă, n-ar fi fost posibilă dacă regulile din fotbalul nostru ar fi fost altele şi dacă Legea insolvenţei ar fi fost alta.

Şi insolvabil, şi insolubil

Mânuitori de suveici otrăvite, de tipul lui Copos, apar indiferent de Codul Penal. Bişniţari care „fac tot ceea ce e omeneşte posibil” pentru a ciuguli resturile după scufundarea planetei există peste tot, nu doar în România. Dar în Liga 1 au găsit un mediu prielnic. Comisiile FRF îşi bat capul acum cu un monstru insolubil care s-a strecurat printre găurile regulamentului.

În fotbalul profesionist românesc e liber la insolvenţă. Iar juriştii Federaţiei şi ai Ligii n-au luat în calcul varianta în care cluburile nu ies din insolvenţă. Pur şi simplu, nu le-a trecut prin cap că, într-un campionat ca al nostru, în care se vorbeşte despre sclavie modernă, nu se va vorbi, la un moment dat, şi despre faliment.

Regulile din Liga 1 trebuie schimbate urgent. Dacă nu din consideraţie pentru publicul de fotbal, atunci de frica unor procese cu deţinătorii drepturilor TV. Trebuie schimbată, de asemenea, şi Legea insolvenţei. De la începutul anului, e în proiect. În forma actuală, legea asta invită la inginerii şi produce prejudicii, în primul rând, statului.

La bişniţe noi, legi noi

Clubul din Grant a fost vândut, de la Copos la Zamfir şi Cristescu, deşi era sub administrare judiciară. Apoi, în mai, acţiunile Rapidului au fost scoase la vânzare, pentru a rezolva afacerile personale ale lui Moraru. Dacă nu era declarat falimentul, clubul putea fi vândut cu totul. Alţi acţionari, altă distracţie. Pe undeva, pe lista cu nume din masa credală, rătăceşte şi Fiscul. Pândeşte stoic să primească şi el o coajă de bancnotă. Crema o iau băncile care l-au împrumutat pe patronul falit.

Noua lege a insolvenţei le-ar strica un pic socotelile şefilor de club care scot audituri din mânecă. Dacă nici autorităţile statului, nici FRF şi LPF nu descurajează loteria măsluită pentru datornici, vom ajunge cu toţii să ne pricepem la politică, agricultură şi insolvenţă, în loc de fotbal.

Schimbările astea ar reprezenta stropul de bine ascuns în marea de rău unde a naufragiat Rapidul. A scăpat din tentaculele delapidării şi de aricii care învârt în cazanul cu smoală şi a dat peste chibiţii din purgatoriul contabil. Încotro? Vom vedea. În orice caz, să-ţi aperi emblema în Liga 1 cu jucători aduşi de pe stradă nu e raiul pe pământ. „Încet, încet, Rapidului i-a fost ucis spiritul”, comenta Pancu. N-a fost ucis, a fost exploatat până a devenit corp.