Oracolul cu pană de gâscă

Şeful Ligii explică de ce ţine capul la cutie: războiul cu FRF a ajuns în faza de tranşee

Ca şef al LPF, Gino Iorgulescu nu şi-a propus să fie tatăl decibelilor din fotbal. Nu şi-a propus nici măcar să fie o voce. În schimb, i-a oferit Ligii un condei. În caz de pericol, ia pana de gâscă, o ascute pe îndelete, o înmoaie cugetător în călimară, elaborează şi trimite cu poştalionul un comunicat de presă. „Până când, în sfârşit, Burleanu, vei abuza de răbdarea noastră?”. Cam ăsta e tonul lui Cicero de la LPF.

Epistolele şefului Ligii sunt bine articulate, dar nu le vede nimeni. Fac valuri numai pe site-ul LPF. La locul faptei, Liga străluceşte prin neprezentare.

Gino Iorgulescu a explicat, în scris, de ce a lipsit din şedinţa CEx în care s-a votat numirea lui Daum: „A fost un act de protest faţă de refuzul constant şi inexplicabil cu care conducerea FRF a întâmpinat cererile fotbalului profesionist din România”.

Liga o fi intrat în clandestinitate, de protestează pe burtă şi anunţă revendicările de la adăpostul propriului sediu. Data viitoare, să-şi pună un banner, la intrare, să nu-i confişte cineva revoluţia. Nu Daum e motivul nemulţumirii, iată, cine ar fi ghicit? E vorba despre folosirea obligatorie a unui jucător sub 21 de ani.

Atac devastator cu peniţa
În câteva paragrafe, împănate cu indignări şi exclamaţii, şeful LPF dezleagă enigma pe care singur a creat-o, secretizând protestul. „Atacurile şi insinuările pe această temă ale preşedintelui FRF sunt ridicole şi lipsite de substanţă”. Sigur, nimic nu e mai substanţial ca un comunicat de presă. Dacă Dragomir ar fi rostit în public o astfel de frază, pe lângă faptul că şi-ar fi pierdut credibilitatea, ar fi stârnit râsul cu lacrimi în Adunarea Generală a Ligii. Auzi, lipsite de substanţă! O fi de bine, o fi de rău?

Din când în când, trebuie să dai şi cu pumnul în masă, nu doar cu tema la compunere, dacă vrei să te faci ascultat într-un fotbal eminamente vorbit. FRF a pus gurile rele de tun pe LPF. Îl acuză pe Iorgulescu de laşitate, de partizanate, îl ameninţă cu represalii. Iar acesta  răspunde înţepându-l pe Burleanu cu peniţa. Ca avocat al cluburilor, le pledează cauza ticluind distinse drepturi la replică, în loc să meargă la tribunal şi să ceară dreptate. Nu e laşitate, cât multă comoditate aici.

Pledantul de după sobă
Şeful LPF guvernează în surdină un campionat gălăgios. O fi modul lui de a se face remarcat. Sau o fi mahmureala post-electorală, după ce l-a însoţit pe Victor Ponta în Dubai. Sau o fi ancheta penală în care e implicat cea care-i taie cheful de expunere lui Gino Iorgulescu. Oricare ar fi motivele, sunt ale lui, nu ale cluburilor.

În disputa cu fanfara implementărilor de la Casa Fotbalului, cluburile profesioniste au nevoie de un preşedinte vorbitor. Nu-i cere nimeni şefului LPF să hipnotizeze masele depănând amintiri din copilăria Cooperativei. Dar să stai posac pe prispă, cu soluţiile după sobă, nu reprezintă o culme a eficienţei ca manager.

Federaţia trâmbiţează de câteva luni regula de lemn cu jucătorul sub 21 de ani. Abia acum reacţionează LPF. Abia acum îşi promovează propria versiune de încurajare a titularizării tinerilor în campionat. Şi n-o anunţă într-o conferinţă de presă, o strecoară undeva, în burta comunicatului, fără mare convingere.

Acum şi în scris, polemica dintre cele două foruri a pierdut din spectacol. Dar n-a câştigat în civilizaţie. Burleanu l-a făcut laş, Iorgulescu l-a făcut dictator. Totuşi, vorba unui şef de club, nu s-a ajuns la jigniri. La măsurile federale, Liga poate să protesteze mult şi gramatical corect în kilometri de comunicate. Dacă vrea democraţie în fotbal, trebuie să coboare în piaţă, nu să se uite pe geam cum se iau hotărârile.