Cea mai bună echipă din lume
Cum a reuşit Islanda să lase Europa cu gura căscată? Are un meseriaş adevărat pe bancă. Un dentist
Luni a fost cea mai neagră zi a Angliei, de joia trecută, a decretat un comic britanic. „Ne-a bătut o ţară cu mai mulţi vulcani decât fotbalişti profesionişti”, a remarcat sec şi Gary Lineker. Anglia a fost trimisă acasă de către cea mai mică naţiune calificată vreodată la un European. Mai mică decât Albania. „Îi ştiu pe jumătate dintre fanii noştri aflaţi în tribună. Iar ceilalţi îmi par cunoscuţi”, mărturisea fundaşul Kari Arnason.
Mesajul lui Ilie Dobresson
Oriunde ar ajunge la acest turneu, Islanda a dat vocea turneului, pe acel crainic frenetic, Ilie Dobresson, care strigă, spre disperarea şefilor lui, că jocul acesta e, la bază, bucurie şi nimic altceva. Vocea asta s-a auzit încă de la meciurile cu Olanda, din preliminarii. La Euro, ne-a reamintit, la fel ca după „războaiele codului”, pentru teritoriile de pescuit, că marile naţiuni nu au întotdeauna dreptate.
În glumă, pentru a-şi încălzi moralul, islandezii spun despre ei aşa: suntem cei mai buni din lume la cutare sau cutare lucru, per capita, pe cap de locuitor. Aşadar, sunt cei mai buni din lume la fotbal. La fiecare 330.000 de locuitori, au o echipă calificată în sferturi la Euro. Cine mai e ca ei?
„Les bleus”, în calea geniilor
Tot lungind gâtul după grimasele favoriţilor, bătrânul continent uitase că şi balonul e rotund, nu numai banii. Acum explorează din nou această ipoteză. „L Equipe” a titrat „Genial”, pe prima pagină cu echipa Islandei. Nu neapărat pentru că Anglia a fost eliminată, ci mai degrabă pentru că urmează meciul „geniilor” cu Franţa. Ei bine, şi-atunci, „les Bleus” ce sunt?, se revoltă dicţionarul, în pragul grevei. Vom afla.
Între timp, echipa Islandei a devenit mai căutată pe Google decât Brexit, adaugă „L’Equipe”. Coşmarurile geopolitice au fost, pentru câteva ore, date deoparte de bărboşii tatuaţi, veniţi de nicăieri în centrul sărbătorii. Te uiţi la islandezi cum joacă, te molipseşti de drumul lor drept şi gata, laşi în urmă chinuitul joc al României şi chinuitele explicaţii de după.
În tabăra învinşilor, venerabilul Hodgson n-a aşteptat decizia Federaţiei de la Londra. A demisionat. Dacă ne lipseau reperele normalităţii, până la întoarcerea lui Iordănescu din concediu, iată unul. Şi încă unul, din tabăra învingătorilor.
I-a umilit şi la Euro, şi la Eurovision
Islandezii sunt atât de puţini încât trebuie să facă mai multe meserii. Şi să le facă bine. Nu sunt doar fotbalişti sau antrenori. Sunt cel puţin 2 în 1. Unul dintre cei doi selecţioneri ai lor, Hallgrimsson, e şi dentist, scrie site-ul Fourfourtwo.com. Probabil e un dentist excelent. Islanda, evident, e printre cele mai bune ţări din lume la stomatologie, pe cap de locuitor.
Portarul Will Halldorsson e regizor de reclame. Din pricina programului de la NEC Neijmegen, n-a apucat să filmeze vreun lungmetraj. Dar a făcut videoclipul Islandei pentru Eurovision 2012. „Şi-atunci am încheiat concursul cu mult în faţa Angliei. Piesa noastră, au zis unii, avea cel mai bun videoclip”, a spus goalkeeper-ul. Ei sunt atât de puţini, că nu-şi permit să fie modeşti, nici la propriu, nici la figurat.
La noi, 50 de ani de comunism au înecat orice orgoliu profesional în „noi ne facem că muncim”. Şi-apoi a venit tranziţia, cu „noi ne învârtim”. Acum ne mirăm că „naţionala” a rămas încremenită în superficialitate şi şmecherie, în loc să creadă în meserie. Dacă tot ne facem iar că schimbăm ceva, ar trebui să tragem cu ochiul la vulcanologii de la Euro.
Să aducem ca selecţioner un meseriaş veritabil, un programator sau un chirurg român care evoluează în străinătate. Să punem în poartă regizori calificaţi la Cannes. Iar pentru restul lotului, să apelăm la jucători legitimaţi pe la marile echipe, la NASA, la MIT, la Microsoft. Nu ducem lipsă de fotbalişti. Avem, în orice caz, mai mulţi decât gheizere. Profesionişti ne trebuie.