Domnia de carton a baronului de Sans-Pardon
Din respect pentru obiceiurile, tradiţiile şi inteligenţa suporterilor naţionalei, FRF dă vina tot pe Mircea Sandu pentru eşecul de la Euro
Iordănescu şi-a cerut scuze. La întoarcerea din Franţa, pe Otopeni, a pronunţat cel mai rar folosite cuvinte în fotbalul nostru: „scuze” şi „îmi asum”.”Eu sunt principalul vinovat. Vreau să-mi cer scuze în faţa suporterilor. Îmi asum aceste rezultate”, a spus selecţionerul încă în funcţie.
Poate a vorbit politicianul din el, ăla care tăcea în Parlament. Poate a vorbit antrenorul Generaţiei de Aur, după ce la Euro s-a auzit doar enoriaşul califragilistic. Nu era nevoie să fie sincer. Gestul contează. A pus capul în pământ. În faţa camerelor, în timp ce era huiduit. Scurta penitenţă nu şterge rezultatele istorice pentru alţii. Dar lasă loc de „bună ziua” între General şi fanii naţionalei.
Selecţionerul n-a exagerat cu formalităţile încât să anunţe că demisionează. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu emite pretenţii. Dar chiar şi aşa, venind de la un orgoliu care nu bate mătănii în faţa oricui, scuzele astea sunt un eveniment comparabil cu jocul ofensiv din meciul de deschidere.
Naşul de serviciu
Nu e niciodată prea târziu să te smulgi din pelteaua ridicolului, pentru o ultimă impresie onorabilă. Conducerea Federaţiei, în schimb, e departe de a practica sportul cu cenuşa-n cap. Nu şi-a cerut scuze nici după ce i-a trimis pe fanii naţionalei pe jos acasă, după meciul cu Grecia, din septembrie. Acum nu-şi asumă nici campania de la Euro 2016, nici ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani la Casa Fotbalului. A văzut că merge şi aşa, fără „scuzemoa”.
„Eu pot să-mi reproşez doar că acest proces de reconstrucţie pe care l-am început acum doi ani n-a început în urmă cu 24 de ani”, a spus Răzvan Burleanu. Cum ar veni, junele baron de Sans-Pardon se simte vinovat că n-a candidat la şefia FRF mai repede. A pierdut timp preţios mergând la grădiniţă. Şi-a irosit potenţialul revoluţionar lucrând cu plastilină în loc să modeleze regulamente.
Abia peste 24 de ani, şeful Federaţiei îşi va asuma funcţia de şef al Federaţiei. Prin 2040, Burleanu va obosi să dea vina pe odioasa moştenire. Până atunci, nu face decât să joace FIFA 2014 la butoanele lăsate de Mircea Sandu şi să ungă cu pompiţa maşinăria de unanimităţi, primită cadou la instalare. Are un rol strict decorativ, e un dictator de carton, cu merite numai pe hârtie.
Pe final de regim, când tribunele se goliseră la meciurile „tricolorilor”, fosta conducere a FRF îşi cerea scuze cum respira. Pentru că Vasile Avram a fost prins ca fraierul şi arestat. Pentru că România a încasat patru goluri de la Olanda. Mircea Sandu ajunsese să-şi ceară scuze atât de des, fără să schimbe nimic, încât risca să demonetizeze ideea. Iar scuzele să devină o nouă specie de aroganţă.
Cu Albania, s-au rotit cadrele
După înfrângerea cu Albania, este foarte probabil să înceapă iar deşertificarea tribunelor. Dar FRF nu schiţează nici măcar un pas în întâmpinarea suporterilor nemulţumiţi. Pentru ruşinea de la Euro, să-şi ceară scuze Mircea Sandu! Burleanu şi compania îşi asumă doar meritele calificării. Ca dovadă, şi-au dat prime în acest sens.
N-au însoţit echipa ca turişti în Franţa şi în turneele de pregătire, au luat diurnă. Dar nu-şi asumă zilele de 15 iunie şi de 19 iunie. Burleanu e preşedintele FRF cu intermitenţă, ca semaforul. În zilele nefaste, se face rotaţia găştilor şi puterea îl bântuie iar, ca o fantomă, pe Mircea Sandu. Precis se aud zgomote ciudate din minibar.
În preliminarii au evoluat jucătorii formaţi de Burleanu, la turneul final le-au luat locul jucătorii formaţi de Mircea Sandu. Au aceleaşi nume, de unde confuzia. Dar între ei e o diferenţă de 650.000 de euro, prime de performanţă pentru federali. Când nu recunoşti că ai greşit, slabe şanse să procedezi altfel pe viitor. Să repari ceva, mai ales în relaţia cu publicul, marele furnizor de bani, de sponsori şi de rost al naţionalei.