Condamnaţi la Europa
Dintre toate campioanele României, Astra este singura care a luptat în paralel şi pentru titlu, şi contra insolvenţei
În iarnă, când Astra era ameninţată cu insolvenţa de propriul patron, titlul era un miraj, la fel ca şi supravieţuirea, pentru clubul giurgiuvean. Planurile de Liga Campionilor nu se ţeseau nici în faza de somn profund. Abia la începutul lui martie, UEFA i-a ridicat Astrei interdicţia de a participa în cupele europene. Echipa l-a vândut în China pe Budescu, golgeterul, l-a vândut pe Enache către Steaua şi a reuşit să coboare steagul alb al falimentului.
Piedica de la vorbitor
„Campioana acestei ediţii nu poate fi pusă la îndoială”, a spus Marius Şumudică, după cucerirea matematică a titlului. Aşa este. Astra a jucat cel mai bun fotbal din Liga 1. Campionatul nu e un concurs de popularitate. Nu e cursa pentru ultimul cuvânt într-o polemică. Pe lângă fotbal, faptul că psihologul Astrei se află după gratii a compensat lipsa şurubului nemţesc marca Neubert sau a mulţimilor de admiratori din tribunele de la Giurgiu. Imaginaţi-vă cum ar fi evoluat Alibec şi compania şi cu salariile neplătite, şi cu sarmalele numărate la TV, după fiecare meci!
Singurele îndoieli care vin după acest succes al Astrei sunt legate de investiţiile pentru Liga Campionilor. „Dacă nu luăm titlul, bag echipa în insolvenţă!”, susţinea patronul Ioan Niculae, acum mai puţin de o lună. Conform „Fanatik”, le-a transmis lui Şumudică şi lui Dani Coman un mobilizator: „Descurcaţi-vă!”. Pentru a ajunge în grupele Ligii e nevoie de mesaje mai consistente din partea conducerii. Şi deocamdată n-au apărut.
Cheltuielile cu salariile au scăzut cu peste 50 la sută, faţă de sezonul trecut: de la 280.000 de euro la 130.000 de euro, scria Evenimentul zilei. Mai ales în partea a doua a sezonului, Şumudică şi jucătorii lui au avut motive să fugă unde văd cu ochii, nu să pună umărul în aceeaşi direcţie. Şi totuşi n-au plecat. Merită o medalie şi pentru acest simplu fapt, că au intrat pe teren când se anunţa Apocalipsa de la vorbitor.
Creditorii iau totul
Învingătoare în ciuda derby-ului constant cu datoriile, Astra nu e o excepţie. Şi Steaua, şi Dinamo, şi Pandurii, şi ASA merg pe aceeaşi muchie meschină, care desparte marea performanţă de marea prăbuşire. Cazurile Urziceni şi Oţelul au demonstrat că titlul şi cupele europene nu garantează nimic. Au arătat care e limita de jos a pragmatismului pentru patronii-creditori din Liga 1. După ce FRF a schimbat criteriile de licenţiere şi a dat liber la insolvenţă pe plan intern, nimic nu-i mai constrânge pe şefii de cluburi să bage bani în fotbal. Performanţele din teren alimentează alte afaceri ale patronilor. Echipele trăiesc din talent şi din drepturi TV.
Câtă vreme Federaţia şi Liga optează pentru reguli financiare care-i avantajează pe patroni, oricare dintre aceştia, nu doar Niculae sau Becali, poate uza de sloganul: „Titlul sau insolvenţa!”. Jucătorii Astrei au ţinut piept acestei presiuni, „cu o forţă a grupului nemaiîntâlnită”, cum observa Şumudică. S-au descurcat. E momentul să se descurce şi conducerea clubului. Să-şi asume titlul, locul în istoria fotbalului nostru, locul fotbalului nostru în Europa, nu doar profitul şi imaginea. Să accepte că sunt condamnaţi şi la Liga Campionilor. E decizia definitivă şi irevocabilă la care au muncit angajaţii lor. Ar fi o nedreptate strigătoare la cer să n-o respecte.
E momentul să se descurce şi Federaţia, şi Liga. Până la urmă, gestionează un sport, nu o plantaţie. Au la îndemână instrumentele, nu trebuie decât să vrea să-i oblige pe patronii de echipe la altfel de politici financiare. Într-un campionat sănătos, titlul trebuie să asigure, pe lângă locul în istorie, un viitor mai îndelungat decât ziua de mâine. z