Să vină fotbalul la derby!

Acest articol, o premieră pentru presa online, a fost scris împreună cu cititorii, în urma unei invitaţii lansate pe blogsport.ro. Vă mulţumesc şi vă aştept şi data viitoare!

Iată articolul în forma finală:

După primul duel al săptămânii, impresia e că marile rivale s-au concentrat la maximum pentru un egal. Şi că mai trebuie să strângem fotbal, pentru a avea cu ce umple ditamai Arena Naţională, în caz că e redeschisă.  Aşa, chiar şi stadionul din Groapă, nostalgic şi ursuz, a părut prea mare pentru valori atât de modeste.  Numai tribunele au avut lumina şi temperatura derby-urilor de altă dată. Păcat că Steaua şi-a pierdut din vedere al 12-lea jucător!

Aparenţa epică e asigurată, cumva, dacă privim imaginea de ansamblu.  Avem parte de un derby de România cu două reprize de 90 de minute fiecare şi pauză de trei zile între ele. Aşadar, prima repriză a fost dietetică spre slabă, de testare, de experimente prudente. Spectacolul a reprezentat ultima grijă a celor doi antrenori şi, uneori, a arbitrului. Şi Rednic, şi Reghecampf au făcut economie de forţe şi de îndrăzneli tactice.

Diferenţa de preţ dintre cele două loturi sare în ochi doar pe hârtie. Dinamo s-a întărit cu jucători liberi de contract, Steaua a târguit piese de bază şi de colecţie. Dar, măsurate faţă în faţă, cele două garnituri, una gratis, una premium, s-au dovedit a fi la aceeaşi înălţime. Fără nici o vale de potenţial între ele. Fără scântei. Fără idei. Nimic electrizant.

Noul sistem de campionat are bune intenţii pentru spectatorul de fotbal.  Cine-ar fi crezut că intenţiile astea pavează drumul spre marea plictiseală?  Spre acest 0-0 şi mincinos, şi neputincios. Steaua a avut momente când a dominat meciul. Dar lipsa de omogenitate, lipsa de formă şi, hai s-o zicem direct, lipsa de talent au diluat jocul campioanei. În locul vitaminelor de Champions League, echipa lui Reghecampf s-a blindat cu soluţii de zona crepusculară. Tade? Chipciu? Tamaş? Filip? L-au forţat pe Cojocaru să-şi poarte tot meciul povara dintre umeri: capul.

Iar mânjii, „bizonii” şi prim-balerinii lui Rednic au avut mai degrabă noroc decât avânt. Şi-au întrebuinţat colţii cât să smulgă o remiza albă, nu glorie alb-roşie. Într-un fel, asta a fost surpriza meciului din Groapă. Faptul că improvizaţia cu umbre chinezeşti şi reduceri româneşti, ticluită de Rednic, a ţinut piept unei trupe procesate ştiinţific pentru scenele europene. Întrebarea e: poate Dinamo mai mult? Pentru că Steaua da, poate, şi-a împărţit dedicaţia cu virgule contabile. Şi-a lăsat spaţiu pentru manevre în primul „11”.  Una dintre cele mai spectaculoase secvenţe din transmisiunea TV a fost cea cu Popa, Pintilii şi Stanciu pe banca de rezerve.

Dar Dinamo are vreun as în vreo mânecă debutantă, vreo armă odihnită? Va arăta Dinamo altfel la meciul de duminică? Sau, epuizată în tranşeele rezistenţei, va transla în careu autocarul, cu tot cu oglinda oglinjoară în care se admiră Rotariu? Rednic decide dacă vom vedea un meci sau încă o repriză de şuturi la perete. Cert, meschinăria se va plăti mult mai scump în actul al doilea, din Liga 1. Echilibrul somnifer din primul act se va rupe, sub presiunea luptei la titlu. Duminică, există şanse să se joace şi fotbal la derby. Cine nu se trezeşte nu câştigă! Pînă atunci, visăm din amintiri.

Au contribuit: Maria, alex, vali, Benise, cainerrosu, ciupi, Fosta rezidenta (din Buzau), Andrei, faxx, Catalin, vlad, bytza 7, Alex, der_grosse, aldo_m, nasteaua, utraian, Ionut, tisi, Mrr, johnneil, fgh, gogu, aham, dan, george, Micu Francisc