Meci inspirat din fapte reale
Între metaniile la poarta închisorii şi plimbările la uşa bisericii, Steaua şi-a pierdut credinţa în fotbal
Eroare de sincronizare! Iordănescu trebuia să programeze cantonamentul „naţionalei” imediat după Voluntari – Steaua, 3-1. Reghecampf i-ar fi expediat toţi jucătorii, cu confirmare de primire. Cât de departe e acest antrenor, care-şi ameninţă fotbaliştii că „vor sta prin tribune”, de antrenorul care avea nevoie de toţi jucătorii, cu tot cu dublurile şi gemenii lor astrologici!
Cu o zi înaintea meciului cu Voluntari, Reghecampf încă îl maimuţărea pe selecţioner, avea „lotul complect”. Cu muniţie din asta, de pe toate drumurile, războiul pe poante avea şanse să dureze până după Euro. Dar şi-a pierdut subit rostul, după ce steliştii au capitulat în Groapă. S-ar spune că Iordănescu a insistat aiurea. „Naţionala” are deja pe stoc nulităţi cu valoare adăugată.
Vina „complectă” a antrenorului
După meciul cu Chiajna, Reghecampf descoperea că există lucruri mai importante decât fotbalul. De pildă, eliberarea condiţionată a infractorilor. După meciul cu Voluntari, şi-a mutat din nou atenţia spre echipă. A constatat că nu joacă „absolut nimic”. A dat vina pe atitudinea jucătorilor, „nu a fost cea care trebuie”. Ei bine, explicaţia nu e „complectă”. Nu doar atitudinea a blocat jocul campioanei. A lipsit planul. A lipsit inteligenţa unificatoare dintre linii. Dacă eşti obraznic cu pensionarii şi le iei locul în autobuz, nu înseamnă că-l imiţi pe Mourinho. Mourinho e greu de imitat. Pentru început, trebuie să-ţi controlezi echipa. Abia apoi îţi controlezi rivalii la gramatică.
Prea sofisticaţi pentru Liga 1!
După ce s-a străduit atât să-i ţină legaţi de catarg, securizaţi la chemările „naţionalei”, Reghecampf şi-a scăpat oamenii din mână. Asta lasă de înţeles, când le critică atitudinea şi „prostiile”. Aroganţa antrenorului poate fi utilă echipei, cum observa Boloni. Dar nu e suficientă. Degeaba ai păreri articulate dacă te bâlbâi la fazele fixe. „De aia nu mai pot eu!”, comenta antrenorul Stelei ratarea transferului lui Budescu. Din cauza unor astfel de replici nu mai pot steliştii să joace, în meciuri deja câştigate. Antrenorul le-a insuflat ideea că sunt aleşii din turma campionatului. Că au o meserie sofisticată, care implică metode nemţeşti, dozaj ştiinţific şi „coaching” transcendental, la slujba de duminică.
Din galaxie în suburbie
Chipciu şi compania au fost plasaţi de staff-ul tehnic undeva unde ajung doar astronauţii. Ganea şi echipa lui nedusă la biserică i-au extras din simulatorul de zbor intergalactic şi i-au adus înapoi, pe pământ, în suburbie. Le-au reamintit cât de simplu e fotbalul. Din zece meciuri cu Voluntari, Steaua câştigă nouă, virgulă nouă. „A fost un accident”, cum îl califică Reghecampf. Dar e vorba de „un accident” inspirat din fapte reale, nu dintr-o impresie superioară. Un accident care are la bază celebrul filmuleţ motivaţional cu Ganea „instruindu-l” pe tuşierul Mudura. Şi sprinturile lui Kone.
Ne putem îndoi de multe din Liga 1, virtual profesionistă, numai de bucuria atacantului ivorian de a juca fotbal, nu. E adevărată. Iar Steaua are o problemă. Nici măcar Neubert nu dispune de soluţii pentru implementat pasiunea.
„Eu trebuie să-i determin pe jucători să dea pe teren tot ce au mai bun”
Laurenţiu Reghecampf, decembrie 2015