Avem dreptul la viaţă!

După ce ne-a luat banii pentru Arena Naţională, statul român nu garantează nici cât patronii Colectiv că, o dată intraţi, suntem în siguranţă

Vă mai amintiţi de patronul acela de local din Bucureşti care, imediat după tragedia din Colectiv, a anunţat că-şi închide afacerea? „Nu mai pot să-mi asum vieţi”, a motivat el. Ar trebui să-l găsim, să-i punem chipiu şi să-l facem căpitanul nostru. Pentru că, spre deosebire de statul român, a decis să nu se mai joace cu focul şi să pună în pericol „viaţa a mii de oameni, week-end de week-end şi uneori în timpul săptămânii”.

Din partea autorităţilor române, n-o să auziţi nici scuze şi, încă mai grav, nici asumare. Clubul Colectiv funcţiona pe baza unei declaraţii pe propria răspundere semnate de patronii lui. 63 de oameni au murit şi sute de oameni au fost răniţi pentru că statul nu şi-a făcut datoria şi nu i-a protejat. Aşa scrie în Constituţie: „Dreptul la viaţă, precum şi la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.
Parlamentul contrazice Constituţia

Imediat după tragedie, Guvernul Ponta a decis, prin ordonanţă de urgenţă, că declaraţiile pe proprie răspundere sunt insuficiente. Şi că spaţiile publice fără aviz ISU trebuie închise imediat, până primesc aprobare de la pompieri. Ordonanţa respectivă, 52 / 2015 modifica legea deja existentă, 307 / 2006, privind apărarea împotriva incendiilor.

Camera Deputaţilor, for decizional, vrea să schimbe schimbarea schimbării. Pe 15 februarie, a introdus proiectul de lege spre dezbatere, nu înainte de a-l îndulci cu amendamente. Unul dintre ele vizează „construcţiile şi amenajările care au fost puse în funcţiune fără obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu”, ca Arena Naţională, de exemplu.

Până pe 31 decembrie 2016, aceste obiective pot fi deschise publicului pe „răspunderea exclusivă” a beneficiarilor investiţiilor. Să-şi asume ei vieţi, nu statul, să garanteze ei dreptul la integritate fizică, nu statul. Ce se va întâmpla pe 31 decembrie 2016? Se va prelungi boala şi, implicit, perioada de graţie.
Aşadar, declaraţia pe proprie răspundere se întoarce, şi încă pe cai mari şi sălbatici! În acest caz, modificare modificării e ca negarea negării: nu se schimbă nimic. Pe Arena Naţională se va intra ca în Colectiv. Organizatorii de meciuri, concerte sau lansări electorale îşi vor asuma 55.000 de vieţi. De găsit, se vor găsi curajoşi să rişte siguranţa altora, fără îndoială!

Îi plătim să se spele pe mîini!
Românii au plătit 234 de milioane de euro pentru a avea un stadion pentru care autorităţile nu-şi asumă răspunderea. Nici un mixer de bucătărie nu poţi cumpăra de la stat! Nu ţi-l probează, să vezi dacă merge sau face flamă când îl pui în priză! Dumnezeu cu mila!

E destul o singură instituţie care să se ocupe de constatat decese. Românii plătesc degeaba salariile celor 1001 de angajaţi din aparatul Primăriei Capitalei. Plătesc degeaba salariile angajaţilor ISU. Plătesc degeaba salariile şi pensile speciale ale parlamentarilor. Degeaba! Ce fac ei pentru banii ăştia? Ce ne garantează ei? Ce dau la schimb? Nimic.

Ne lasă pe cont propriu. Se spală pe mâini. Scump săpun! Până şi patronii de la Colectiv şi-au asumat ceva, în scris. Numai statul român, nu! Dă legi prin care să fie scutit de orice responsabilităţi. Pentru că poate! Doar n-o să-şi închidă afacerea, de jenă.

ISU „elaborează laborios”
Vasilică şi Duduc de la IGSU s-au plimbat vineri pe Arena Naţională, cu aripile la spate, ca porumbeii voiajori pe streaşină. La fel de bine puteau veni în inspecţie Vasilache şi Mărioara, să tragă concluzii în doi peri. Întrebat când va fi redeschis stadionul, Duduc a răspuns: „Legea asta prevede: cele trei amendamente de care vă vorbeam”.

Superiorul lui, Vasilică, şeful interimar al IGSU, i-a sărit în ajutor: „E vorba de a face o serie de testări de foc. După aceea, trebuie să elaboreze o documentaţie foarte laborioasă, care se cheamă agrement”. Iar într-un final, „ISU Bucureşti – Ilfov va da sau nu va da aviz”. Asta ştiam deja, că ISU va da sau nu va da. La partea cu agrementul şi elaborarea laborioasă ne-a pierdut puţin.

Pentru ca Vasilică, Duduc şi colegii lor să-şi câştige cinstit pâinea de bugetari, ISU ar trebui să-şi schimbe denumirea în Inspectoratul pentru Turism şi Agrement la Urgenţă.

„Credeţi-mă că un om cu 12 clase în maxim 20 de minute poate să analizeze şi să dea o autorizaţie pe baza actelor cerute. Treabă de 20 de minute în patru luni…”. Acum îl credem pe patronul de club care nu mai riscă nici vieţi, nici coşmaruri birocratice.

Patru luni i-au trebuit Parlamentului să clocească trei amendamente cu pene negre ca păcatul. Patru luni le-au trebuit celor de la ISU şi Primăriei Bucureşti să bată pasul pe loc în problema stadionului, până „se modifică cadrul legal”. Cacofonia vine mănuşă, aici.

E scandalos. E o ruşine. Statul român se întoarce la iresponsabilitatea care l-a consacrat, cu deosebire în noaptea de 30 octombrie 2015. Acum, să nu exclamăm: „Oamenii ăia au murit degeaba!”. Numai fanaticii inventează scopuri mai presus de viaţa unui om. Dacă i-ar fi întrebat cineva pe cei 63 de tineri, înainte de a intra în club, ei n-ar fi ales să moară.

Autorităţile din România au ales să nu le apere dreptul la viaţă.