Naţionala Ferefestanului
FRF nu vrea să rişte vreo surpriză. A plătit un sfert de milion de euro pentru pregătirea psihologică în vederea umilinţei de la Euro
Admirabil calmul cu care Iordănescu a comentat victoria cu Zimbru Chişinău! N-a chicotit deloc cînd lăuda „adeziunea la efort” a jucătorilor săi. A rămas de o seriozitate impecabilă, cînd şi-a exprimat unele nemulţumiri, „mă aşteptam mai mult pe partea de posesie”. Să recunoaştem, poza asta de Kutuzov la ştrand e haioasă. Dar dacă selecţionerul nu se preface? Dacă vorbea serios? Dacă turneul în şlapi e în graficul pregătirilor psihologice pentru umilinţa de la turneul final?
FRF a cheltuit aproape un sfert de milion de euro pentru a tempera entuziasmul suporterilor, după calificare. Nu era cazul. Nu eram chiar atît de optimişti. Nu aveam iluzii în legătură cu adeziunea la fotbalul mare a „tricolorilor”.
Nu avem motive să credem că absenţii, adică stranierii şi steliştii, sînt mai posesivi cu mingea. Într-un fel, faptul că Turkmenistanul şi Moldova au refuzat să dispute un amical cu România reprezintă o veste bună. Vestea proastă e că Franţa, Elveţia şi Albania sînt în continuare obligate să joace cu noi. Iar cele trei meciuri nu vor fi organizate de un SRL din Pantelimon, care „ne-a fost recomandat de Steaua”, cum explică orbitor şeful FRF.
Un oficial federal susţine că 33 la sută din costul turneului reprezintă diurnele fotbaliştilor. Pe viitor, pe măsură ce progresează FRF pe partea de organizare, acest procent se va schimba în favoarea „tricolorilor”. Jucătorii îşi vor vinde mai scump ultimul strop de prestanţă.
Vor ezita să intre pe teren împotriva unor echipe de turişti surprinşi la plajă, cărora Federaţia le-a promis că le înapoiază hainele după meci. În situaţia dată, e de înţeles de ce organizatorii şi adversarii iau partea leului. E de înţeles şi de ce ne refuză alte „naţionale”. Din bun-simţ! Nu e vorba de bani! Nu pot garanta că nu ne bat, absolut fără să vrea, accidental, din greşeală. Şi asta n-ar fi deloc frumos, nu?
„Cei care s-au ocupat de turneul din Antalya vor avea de suferit!”, a spus preşedintele FRF. Molipsitoare rău, seriozitatea asta! Nici în bară nu ştiu s-o dea cum trebuie cei de la Federaţie! Vă mai amintiţi amicalul istoric cu Nigeria, 3-0, în 2005?
„Vulturii” s-au prezentat la Bucureşti cu 10 jucători, l-au convocat pe urgenţă pe Abiodun de la FC Naţional, au făcut rost de o singură rezervă, de la Chindia Tîrgovişte. În descrierea lui Raţ, „totul s-a petrecut ca în cascadorii rîsului”. La sfîrşit, şi Mircea Sandu, şi Piţurcă au dat vina pe nigerieni: „FRF a făcut tot ce a ţinut de ea pentru a organiza acest meci!”. Nimeni n-a avut de suferit. Dimpotrivă, toată lumea a rîs. Inclusiv unele păsări de curte, mai sobre din fire.
Diferenţa dintre acel amical şi cele din Antalya constă în numărul de rezerve de pe banca rivalilor. Federaţia de acum face tot ce depinde de ea pentru a nega că ar fi implicată direct în organizarea turneului. De asta s-au ocupat unii, nişte particulari, care „vor avea de suferit”, pe cuvînt de cercetaş, dar nu înainte de a-şi încasa comisionul.
Îi va folosi „naţionalei” cantonamentul din Antalya? Evident, da! E un bun exerciţiu de stat cu picioarele pe pămînt. „Tricolorii” care au suferit daune morale în Turcia vor suporta mai uşor scorurile de la Euro. Pentru ei, o să fie o adevărată sărbătoare să întîlnească alte echipe naţionale.
Să fie consideraţi fotbalişti. Să fie trataţi ca atare, de public, de adversari, de organizatori. Să reprezinte iar România, nu Ferefestanul. Să li se pună la difuzor „Deşteaptă-te, române!”. Sau altceva, muzică să fie, nu rîşnitul scuzelor oficiale. Ceva de genul… Cum era cîntecul lui Artanu? „Fuga, fuga prin porumb, cît de greu e să prinzi mistreţul!”. Mistreţul şi, respectiv, zimbrul.