El Zorab în China
Budescu a ales fotbalul care nu duce lipsă de orez pentru sarmale
După ce Budescu a semnat pentru un club din liga a doua chineză, s-a auzit un lung oftat de uşurare. Atacantul giurgiuvenilor ajunsese să-i încurce pe toţi. E şi asta o măsură a valorii. Bine că a plecat! Şumudică nu trebuie să se mai supere pe el şi să declare că nu-l mai foloseşte, poate, poate, o-ntinde spre alte zări. Patronul Astrei a scăpat de o gură la masa salarială. Patronul Stelei nu trebuie, ptiu!, să-şi vîndă sufletul şi să rămînă dator pe vecie, pentru a întări ofensiva. Chiar şi Iordănescu a răsuflat uşurat. Nu trebuie să mai pretindă că nu-l observă pe golgeterul de la Giurgiu, pe motiv că joacă la altă echipă decît „naţionala”. Budescu s-a dus tocmai în China, la un continent distanţă de vederile stricte ale selecţionerului.
Şi coechipierii lui de la Astra răsuflă uşuraţi. „Mă roagă de o lună să plec”, a povestit Budescu. Din 1,3 milioane de euro, cît încasează clubul de la chinezi, o parte ar putea fi banii lor de pîine. Dar nu există nici o garanţie că transferul lui Budescu va rezolva problemele financiare ale echipei. Există doar ceva mai mult decît nimic, adică o speranţă. Ce-i sigur e că echipa nu se va destrăma accelerat, înainte ca să fie vîndut tot ce se poate vinde.
Alţii cresc, iar noi închidem cluburi. Cînd a scăzut Liga 1 sub orizontul profesionist al ligii a doua din China? Exact cînd şefii de cluburi au declarat-o unul dintre cele mai tari campionate din Europa! Transferul lui Budescu nu e o mutare exotică sau o evadare disperată, e un viraj firesc spre zone unde patronii investesc în echipe şi plătesc salarii. Profesionismul trece şi prin stomac, chiar dacă nu se opreşte acolo. Atacantul va încasa 500.000 de euro la semnătură şi încă 2,5 milioane de euro, în următorii trei ani, la o echipă care luptă pentru promovare. Marica, achiziţie de lux în Liga 1, şi-l smulgeau cluburile din mînă, nu alta!, ar trebui să cîştige Liga Campionilor, pentru a visa la astfel de răsfăţ financiar.
„Din punctul meu de vedere, este un pas înainte”, consideră Budescu. E un pas, pur şi simplu, după sezoane de stat cu spatele la zid, aşteptînd să fii mitraliat sau graţiat „live” de patron. În ciuda denumirii impracticabile, Dalian Yiang nu reprezintă o fundătură. Ar fi şi greu, în comparaţie cu labirintul de replici şi calcule meschine din Liga 1. Chinezii n-or avea ei gena fotbalului, dar cînd se apucă să imite ceva, procedează temeinic, gospodăreşte. Pe cînd şefii din fotbalul nostru imită doar la nivel de spoială, sub care rîde coşcoveala cooperatistă.
Astra are şanse la titlu şi fără El Zorab-ul ei. E suficient să păstreze 11 jucători valizi. Competiţia s-a diluat, s-a împuţinat, s-a plafonat spre pragul subzistenţei. Nu atacanţii fac spectacolul, ci salariile plătite la timp. De asemenea, contrar răvaşelor pe surse din plăcintă, Budescu rămîne o soluţie pentru „naţională”. Cu sau fără stelişti, cu sau fără juniori promovaţi la echipa mare, oamenii noştri de gol pot fi număraţi pe degetele unui evantai. În ianuarie, cînd Budescu negocia cu arabii, Iordănescu l-a avertizat că se duce „într-o zonă extrem de delicată, „unde va fi greu de urmărit”. „Este vorba despre acomodare, despre cultură, despre climă”, a explicat Generalul. Dacă Budescu s-a acomodat la clima balcanică şi la cultura one-man-show-urilor din Liga 1, atunci se va acomoda, aproape fără efort, la orice. Nu-l mai scoate din ritm nimic, nicăieri. Dacă fotbalul arab sau cel chinez sînt „zone delicate”, atunci campionatul nostru e Siberia. Cît despre „greu de urmărit”, chiar mai e nevoie? Trebuie să fii tare pesimist să crezi că, la Dalian, Budescu se va îndeletnici doar cu beţişoarele şi va uita să joace fotbal. N-are cum. Vorba lui Şumudică, „fotbalul e ca mersul pe bicicletă”.