Atac cibernetic la sapa de lemn

Dacă Rapid primea un bănuţ de fiecare dată cînd patronii lui au anunţat că-l dau pe un leu, ar fi fost un club bogat

Ce s-a întîmplat cu scuza „Mi-a mîncat cîinele tema”? De ce are atîtea variante? Originalul nu e destul de insultător la adresa inteligenţei? În locul cîinelui, agent necuvîntător al haosului, patronul Rapidului a ales o variantă cu două picioare scurte în loc de patru.

Le-a dat jucătorilor o veste bună şi una proastă. Vestea bună e că Bursa din Shanghai şi-a revenit, graţie influxului de capital provenit de la hackerii chinezi care au prădat banii pentru salariile rapidiştilor. Vestea proastă e că jucătorii giuleşteni nu-şi vor primi salariile.

„Trebuia să ni se facă o plată de la unul dintre lanţurile de supermarketuri, dar nişte hackeri chinezi au spart contul respectiv şi ne-au amînat”, aşa a sunat explicaţia lui Valerii Moraru, potrivit digisport.ro. Fostul patron George Copos nu are decît să-şi frîngă mîinile de invidie, pentru că, pe vremea cînd nu plătea el salariile în Grant, hackerii chinezi nu umblau să dea „tunuri” şi nici să capete notorietate de pe urma fotbalului. Doar se antrenau, furînd date de la Casa Albă.

Ce s-a întîmplat cu planul de afaceri al lui Valerii Moraru? N-a preluat clubul oricum, l-a cîştigat prin luptă cu balcanicul italian Angelo Massone. Moraru a insistat să preia el acţiunile, „ştim la ce ne-am angajat”, spunea în iulie 2014. A promis că împrumută clubul cu aproximativ 2 milioane de euro. După preluare, a explicat, de cîte ori a fost nevoie, că el dă bani la club. Dă, dar în calitate de creditor, nu de investitor. Nu-şi asumă riscurile pe care şi le-a asumat cînd s-a apucat de afaceri cu apă îmbuteliată, de exemplu.

În fotbalul nostru, modelul financiar al împrumutului de la patron n-ar fi un model atît de popular printre şefii de cluburi dacă n-ar fi avantajos pentru ei. E greu de crezut că Moraru nu ştia cum să scape de nişte milioane de euro şi le-a aruncat peste gard, în curte la Rapid. E mult mai probabil să extragă cîinele caietul din ghiozdan, să scrie compunerea şi s-o mănînce. E mult mai probabil ca Moraru să fie atacat de piraţii somalezi în plină stradă decît să piardă sume importante din pricina fotbalului.

Clubul din Giuleşti va plăti încă multă vreme preţul pentru că a fost „salvat” de milionari sprijiniţi cu mîna de fier într-o sapă de lemn. Toţi s-au plîns că sărăcesc de la statul în lojă. Dar de intrat în insolvenţă, a intrat echipa, nu ei. „Toc bani degeaba la Rapid!”, „Nu merită să investeşti în fotbalul românesc din cauza arbitrilor!”, „Nu am vîndut nici un metru de publicitate pe stadion”, s-a plîns actualul şef.

Nu e vina echipei dacă tu, manager, nu reuşeşti să-ţi faci treaba şi să aduci sponsori şi contracte de publicitate.

Dacă Moraru ar fi fost un patron la propriu, nu la figurat, dacă nu era protejat de airbagul  cu litere mici din contractele de împrumut, ar fi luat-o din uşă în uşă, să vîndă publicitate pe stadion. Aşa, încă înainte de a intra în conflict cu suporterii, a dat semne de nerăbdare. În toamnă, era dispus să cedeze acţiunile oricui. Acum pune condiţii. Cere un leu pe ele. După ce perfectează vînzarea, Moraru ar trebui să aibă grijă unde doseşte bancnota aia, să nu le dea alte idei hackerilor.

Suporterii giuleşteni au mai fluierat la sceneta asta. Abia acum se vede care a fost meritul lui Copos la Rapid: i-a obişnuit pe fani cu tot ce e mai rău.

Le-a scufundat planeta cu picătura. Jucătorii ameninţă cu greva. Nu că ar avea altceva de făcut. După ce s-a ghiftuit cu salariile lor, cyber-cîinele, pesemne suferind de o dezordine alimentară, le-a mîncat şi echipamentul, şi cantonamentul. E o chestiune de timp pînă cînd va da pe gît şi motorina. Iar baza ProRapid va rămîne fără sursă de căldură. Curent electric nu mai circulă prin zonă de cînd gruparea Anonymous a deturnat banii pentru facturile restante.