Stadioanele, în vînătoarea de ruguri
Metoda FRF de a stabili dacă Naţional Arena e un loc sigur: îi dăm foc, să vedem dacă arde
Patronii unui local din Cluj au anunţat că mută trei concerte din club pe Cluj Arena. Motivul este „un audit suplimentar al măsurilor de siguranţă existente, în special cele privind prevenirea incendiilor”, notează Mediafax. Inaugurat în 2011, Cluj Arena n-are nici el avize de la ISU, dar, notează Vocetransilvaniei.ro, „se află în curs de a le obţine”.
Pînă cînd stadionul obţine certificate de la pompieri, localul trebuie să-şi mute concertele în şcoli. Dar „jumătate din şcoli nu au aviz ISU, ar trebui închise!”, a constatat un parlamentar cu un spirit de observaţie supradezvoltat. Şi atunci unde să se mute concertele? În biserici? Dar dacă nici bisericile…Nu, mai bine nu întrebăm, nu-i învăţăm noi pe ei cum se aprind lumînările.
Şirul descoperirilor de acest fel nu se va opri aici. Nu e o vînătoare de vrăjitoare. E o vînătoare de ruguri. Stadioanele se află în topul ţintelor. Cluj Arena este al doilea mare stadion al ţării şi a găzduit zeci de evenimente, la care au participat zeci de mii de oameni. Şefii de la ISU „Avram Iancu” au declarat că au controlat şi sancţionat societatea care administează stadionul. Zadarnic. „Nu a intrat în cerinţele privind securitatea de incendiu”.
Cine e administratorul-şef? Un consilier local. Care, conform Monitorului de Cluj, anul trecut a cîştigat 70.000 de lei ca director al SC Cluj Arena şi 8.000 de lei, din remuneraţia de consilier. Nu-i de mirare că încasează mai mult ca administrator de stadion, ăla e „Salariul groazei”, cum s-ar spune.
Arena clujeană se află în aceeaşi situaţie ca Naţional Arena: cinci ani de funcţionare în pericol de incendiu. La Sport Total FM, responsabilul cu licenţele din FRF a confirmat starea de fapt descrisă în paginile Gazetei. A adăugat că FRF avea cunoştinţă despre lipsa avizului ISU. Ceea ce pune într-o lumină nouă, de beculeţ roşu, zorul federalilor de a atrage în tribune cît mai mulţi „suporteri, familii cu copii, femei”.
Federaţia ştia, dar a tăcut complice. Securitatea în caz de incendiu nu se numără printre criteriile de licenţiere. „Nu e domeniul meu de activitate!”, a precizat şeful de la Licenţiere.
E domeniul Departamentului de Ordine şi Siguranţă. Ca să vezi, FRF s-a gîndit la toate! Şeful de la Licenţiere are şi o soluţie de a risipi incertitudinea, pînă vin certificatele pompierilor. El propune „un experiment”, să dăm foc acoperişului de la Naţional Arena, „să vedem dacă acest acoperiş este sau nu inflamabil”. Ingenioasă metodă! Cum să determini dacă un lucru arde altfel decît incendiindu-l? Federalii să se înarmeze aşadar cu o cutie de chibrituri, să împrumute torţe de la ultraşi şi să ia la rînd stadioanele. Să dea foc la acoperişuri, la tribune, să cotrobăie şi pe la prize, să verifice dacă fac sau nu flamă în contact cu şurubelniţa.
„Noi sîntem vinovaţi pentru ceea ce ni se întîmplă!”, a concluzionat empiristul de la FRF. „Am acceptat toate compromisurile posibile, inclusiv cele care puteau pune în pericol vieţile oamenilor”. Apoi încheie moralizator, responsabil: „Ce şir de probleme nerezolvabile sînt la alte stadioane?”. Încă n-avem un răspuns la întrebarea asta, dar promitem să i-l trimitem, după ce terminăm de inspectat clădirile unde fotbalul taie bilete.
FRF ştia. N-a întreprins nimic, în afara unei „liste cu probleme”. Tocmai de asta ni se întîmplă ceea ce ni se întîmplă. Pentru că cei care ştiau, primarii, consilierii, şefii din fotbal, patronii din show-business, patronii de localuri au tăcut. Au acceptat compromisuri avantajoase pentru ei şi dezastruoase pentru siguranţa publicului. Şi-acum ne ţin predici, în noua lor calitate, tragic dezvăluită, aceea de pompieri-piromani.