Ne pleacă pionierii din ţară!

A trebuit să emigreze Rădoi la studii, pentru ca federalii să se elibereze de obsesia legată de Bac

Opţiunea lui Mirel Rădoi pentru şcoala moldovenească de antrenori, care nu pretinde diplomă de Bac, e un manifest avangardist. Anunţă viitoare mişcări de neuroni la vîrful sistemului de educaţie din România.

Tonul l-a dat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu. Pentru a stopa migraţia medicilor, a propus ca bursierii de la Medicină să stea în ţară după absolvire, pînă rambursează bursele. Adică încă o lună-două. O bursă de performanţă la Medicină e 320 lei pe lună. Din două operaţii de apendicită, o extracţie de amigdale şi cîteva gărzi, medicii şi-ar achita „datoria” faţă de statul român. Apoi ar pleca, lăsîndu-ne aşa cum sîntem, adică ataşaţi de iluzia bolnăvicioasă că avem învăţămînt public gratuit şi aţă chirurgicală, la fel.

Ideea plutea în aer. Bănicioiu n-a făcut decît să se plesnească peste frunte, într-un moment de maximă concentrare, şi să prindă un ţînţar, din aceia mai robuşti, care servesc drept bază la fabricarea armăsarilor academici. Mingea a ajuns în terenul ministrului Educaţiei, care ar trebui să propună ca absolvenţii cu diplomă de Bac să aibă interdicţie de a părăsi ţara. Să poată pleca în străinătate doar cei care n-au Bacul. Iată de ce Rădoi face figură de avangardist. A simţit încotro bate vîntul reformelor.

„Se vede că are experienţă de antrenor. A făcut faţă cerinţelor noastre!”, a comentat un oficial al şcolii de la Chişinău. Iată o altă tendinţă la care omologii de la Bucureşti au reacţionat cu întîrziere. Abia după plecarea lui Rădoi la studii peste Prut, Dan Apolzan, directorul Şcolii de Antrenori a FRF, s-a apucat „să lucreze la acest aspect”. „În sensul să excludem această regulă a Bacalaureatului. Să încercăm şi noi să coborîm nivelul, să-i putem ajuta pe foştii jucători!”. Spre asta ne îndreptăm, nu? Întîi meseria, apoi şcoala de meseriaşi. Întîi facultatea, apoi Bac-ul, întîi vicepremier, apoi conducător de doctorate. Şi tot aşa. Copiii vor merge la birou şi părinţii la after-school. Doar de flerul ministrului Bănicioiu depinde să fie implementat acest tipar şi în domeniul sănătăţii: studenţii să capete întîi experienţă lucrînd ca medici.

Nivelul şcolii de antrenori era deja coborît, dar criteriile de admitere încă umblau cu nasul pe sus, ca gîştele pe şosea. Domnul Apolzan va optimiza „acest aspect”, sărind în ajutorul potenţialilor cumpărători de licenţe. Pionierul Rădoi şi excepţia Iordănescu deschid drumuri. Federalii au descoperit că nu e nevoie de buldozere, e nevoie doar de prioritizare pentru a trece peste reguli, începînd cu regula Bacalaureatului. La urma-urmei, şcoala colocvială păstorită de domnul Apolzan nu vine în prelungirea liceului, nu se predă acolo nimic pentru care ai nevoie de fiţuici şi hands-free. În locul diplomei de Bac, puteau foarte bine să ceară permisul auto sau atestatul de pieton.

Noroc că a venit Rădoi la Steaua şi federalii s-au eliberat de obsesia asta cu Bac-ul. Măcar atît! Că obsesia lor cu şcoala e abia la început. Învăţămîntul de tip federal nu se va limita la antrenori, fireşte. Vor apărea şcoli de tot felul, iar FRF nu le va permite să stea jos sau în picioare în fotbal decît celor dotaţi cu ţidulă de la Casa Fotbalului. Şcoli de juniori, pentru cei care vor să prindă loc la loturile naţionale. Şcoli de observatori, de observatori ai observatorilor, pentru cei băgători de seamă. Şcoli de şefi de federaţie, de secretari, de bucătari, de liftieri, de sculeri-matriţeri, de psihologi, de deontologi. Chiar şi şcoli de presă. Toate vor fi ghidate de acelaşi principiu emanat din turnul de fildeş al politicii: întîi găina! Întîi pensia de parlamentar şi gradul militar, apoi gradul universitar.