New Barcelona
Ieşirea din insolvenţă l-a încurajat pe şeful lui Dinamo să facă şi alte profeţii. Acum predică intrarea în era spaniolă
Patronul lui Dinamo a avut dreptate cînd a anunţat, la începutul anului, că „ieşirea din insolvenţă e doar o chestiune de timp”. N-au trecut nici nouă luni de la acest anunţ, că echipa din Ştefan cel Mare a şi ieşit din insolvenţă, prin decizia Tribunalului Bucureşti. Evenimentul aproape a trecut neobservat, deşi Negoiţă, mai alarmist de felul lui, a avut grijă să-l anunţe periodic, încă de la solicitarea intrării în insolvenţă, pe 13 mai 2014. După ce şi-a băgat clubul în buncărul antiatomic, a tot ţinut prelegeri despre ce frumos va fi cînd vor ieşi iar la suprafaţă. Cum vor curge în Groapă rîuri de izotopi de lapte şi miere.
Ei bine, acum au ieşit. Nici o schimbare dramatică. Încă se circulă cu Volkswagen. Echipa joacă la fel de nehotărît ca înainte. Doar atît s-a modificat: Negoiţă nu mai poate da vina pe administratorul judiciar, care-i dădea peste mînă cînd încerca să arunce banii pe transferuri. În schimb, e din nou rege în S.A.-ul lui, are din nou libertate de mişcare la concedieri şi numiri. La reconstrucţii, adică.
Insolvenţa a costat clubul prezenţa în cupele europene. Pe acţionarul majoritar l-a costat în jur de 800.000 de euro, cît a mai rămas de plătit după ce au fost şterse 16,7 milioane de euro din totalul datoriilor. Fiscul a contestat de două ori planul de reorganizare, pentru recuperarea a 320.000 de euro. Fără succes. SC Dinamo 1948 SA are acum doar datorii morale la stat. Dar n-a falimentat nimeni din aşa ceva. Şi oricum e doar o chestiune de timp pînă cînd Negoiţă va scăpa şi de ele, dovedind, cu martori şi documente, că ANAF-ul comite măceluri în finanţele clubului.
De fapt, după cum o demonstrează meciul slab cu Astra, insolvenţa e o stare de spirit. Nu tribunalul te scoate din ea, ci acţionarul majoritar. Dacă acţionarul majoritar o confundă cu spiritul lui Dinamo, trebuie scos din confuzie. Pînă acum, era Negoiţă s-a suprapus cu ieşirea iminentă din insolvenţă. Urmează să aflăm care sînt celelalte proiecte ale conducerii clubului, în afară de stadionul virtual de la Glina şi de tăiatul real al costurilor. „Ne gîndim la un sistem asemănător cu cel din Spania, da”, a spus Negoiţă, inspirat spontan de vestea ieşirii din insolvenţă. Vrea să găsească mai mulţi „socios”, mai mulţi „Vasile Turcu”, pe româneşte, pentru a împărţi povara cheltuielilor. Iată despre ce va conferenţia în următorii ani austeri: despre „New Barcelona”.
La fel ca înainte de apariţia insolvenţei în Liga 1, Rednic continuă să dea elegant vina pe jucători. Pe un ton serios, dar pozitiv, de angajatul lunii, antrenorul a explicat, metodic, de ce nu i se poate reproşa nimic după înfrîngerea cu Astra. „Şi-au dorit foarte mult, dar din păcate nu le-a ieşit jucătorilor mei! Mai avem de muncă”. Drumul spre sistemul spaniol e pavat cu impresiile lui Negoiţă. Rednic a mai prins reconstrucţii şi reamenajări din astea şi la alte echipe. Ştie că există lucruri mai rele decît să primeşti un buchet de flori de ziua ta de la patron. Şi anume, să nu primeşti nimic.