Mîndrie şi prejudiciu
După ce-a demisionat pentru binele echipei, nu-i exclus ca Dan Alexa să dea şi nişte bani înapoi, pentru binele Timişoarei
Cînd şi-a dat demisia de la ACS Poli, după 0-4 cu Viitorul, Dan Alexa n-a ratat ocazia de a moraliza capra inconsecventă a vecinului Rădoi. „Eu am demnitate. Pe mine nu mă întoarce nimeni!”. Bine de ştiut.
Numele fostului antrenor al bănăţenilor apare în dosarul finanţării lui Poli Timişoara de către Consiliul Judeţean Timiş. Conform referatului procurorilor, citat de Evenimentul zilei, Alexa, Zicu, Gigel Bucur, Bourceanu, Pantilimon, Marian Aliuţă, fraţii Karamian şi alţi fotbalişti sau foşti fotbalişti ar fi încasat prime fictive de la autorităţile locale. Pe hîrtiile oficiale, sumele alocate de CJ, între 2008-2011, se pare că erau mult mai mari decît sumele care le intrau în cont. La proces, în boxa acuzaţilor se vor afla trei foşti conducători de la Poli, printre care Gheorghe Chivorchian, şi şapte foşti membri ai CJ Timiş.
Alexa n-a comentat în nici un fel prezenţa numelui său pe lista premiaţilor. Nu apare acolo într-o postură de mare mîndrie: paravan pentru aranjamente pe bani publici. Dacă ţine la prestigiul lui dintr-o bucată, ar trebui să livreze cel puţin versiunea habarnistă: „N-am ştiut, n-am nici o legătură etc, etc”. Sau orice altceva, numai capul ţanţoş la cutie – nu.
Dosarele penale din fotbal i-au avut sau îi au în centru pe şefii de cluburi, pe şefii de arbitri, pe impresari. Cumva, fotbaliştii s-au sustras reflectoarelor, tragerii la răspundere şi blamului colectiv. Dar Cooperativa n-a fost doar opera conducătorilor de echipe, iar Dosarul Transferurilor nu cerceta transferul unor saci de făină. Şi totuşi, jucătorii invocă naivitatea temporară, ignoranţa perenă sau lapsusul cronic, de cîte ori au de-a face cu anchete şi procese. Exemplul lui Chivu, martor în Dosarul Transferurilor, este notoriu. În 2011, a dat fuga de la Inter Milano să-i spună judecătoarei că se grăbeşte la o întîlnire cu mama lui. N-are timp de prea multe întrebări. Trei minute a durat audierea. Suficient pentru ca stîlpul generaţiei pierdute să declare că-şi aminteşte că-i intrau nişte sute de mii de euro în cont. Dar nu-şi aminteşte de ce. Ce-ar fi infractorii din lojă fără martorii amnezici din teren? Oameni cinstiţi, probabil.
Banii gri şi negri care circulă în fotbal trec şi prin mîinile jucătorilor. Fireşte, nu lasă nici o pată pe degete, nici un şănţuleţ pe scoarţă. Totul e în regulă. Comisioanele izgonite din paradisuri, primele plătite din pungă, din bugetul local, din sporul minerilor. Cînd şeful de club e la ananghie preventivă, fotbaliştii lui îşi glăsuiesc solidaritatea în cîrd organizat. Justiţia nu face mare impresie asupra lor, nu le clinteşte devotamentul nord-coreean faţă de cel care le dă o pîine de mîncat şi o limuzină de umblat. Ce să facă şi ei? Să se revolte şi să devină şomeri cu demnitate? Nu, dar puţină consideraţie pentru lege, puţină decenţă, puţin respect pentru societatea în care zburdă supuşi nu le-ar dăuna.
Să-ţi dai demisia după un 0-4 în Liga 1 nu reprezintă o bravură care va marca istoria fotbalului. E ca şi cum te-ai mîndri cu ţinuta ta morală ireproşabilă pentru că ai traversat pe zebră. Dar dacă instanţa decide că primele încasate de neînduplecatul Alexa de la CJ Timiş nu erau legale, cum reacţionează antrenorul? De vreme ce susţine că e un tip demn, le va da înapoi banii timişorenilor. Sau le va construi o grădiniţă, o sală de sport, va zugrăvi o aripă de spital, va astupa gropile din asfalt, să aibă şi comunitatea un folos de pe urma demnităţii fotbaliştilor, nu doar prejudicii şi predici.