Prea serios să fie lider adevărat!
Exasperat că nu-l iau federaţiile în serios, şeful COSR le ameninţă că le pune la muncă
„Sîntem nemulţumiţi de anumite federaţii, pentru că nu au tratat cu seriozitate competiţia şi nu au apăsat pe acceleraţie atunci cînd trebuia!”. După metafora sportului ca vehicul de glamour, probabil aţi recunoscut stilul şefului COSR. El este seriosul de serviciu, autor al acestei constatări demne de o plenară mai bună. A certat federaţiile la sosirea în ţară a delegaţiei noastre de la Jocurile Europene. 12 medalii, locul 17 din 42 de ţări.
După două zile de la solemnităţile de pe aeroport, Alin Petrache a fost filmat ocupîndu-se cu toată seriozitatea cuvenită de statutul lui de persoană publică. Judecînd după imaginile difuzate pe site-ul unui tabloid, şeful COSR lucra intens, noaptea tîrziu, într-un restaurant de lux, la proiectul noii Legi a Sportului. Lucra concentrat, mai mult pe partea fizică decît pe cea juridică, alături de o echipă de colaboratori apropiaţi, extrem de restrînsă numeric.
Fireşte că acest episod de-o gravitate mondenă nu-i va răvăşi lui Petrache imaginea de serios al satului olimpic. Efigia lui de mare performer va rămîne neştirbită de rîsete înfundate, cînd, săptămîna viitoare, va discuta „cu antrenorii, managerii şi sportivii care au participat la această competiţie” şi va „aprecia la rece Jocurile Europene de la Baku”. La rece, cum altfel? La cald, se discută numai informal, la separeu.
Tema neseriozităţii federaţiilor, nouă în registrul alibiurilor postcompetiţii, a fost preluată şi popularizată şi de adjunctul lui Petrache, Ioan Dobrescu, la un post de radio. „Multe dintre federaţiile noastre au luat aceste Jocuri Europene în joacă!”, a spus secretarul general al COSR. A adăugat o consideraţie generalizantă: „Aceste performanţe sînt o consecinţă a nivelului societăţii”, iar nivelul ăsta, ne asigură domnul Dobrescu, este „la coada Europei”. Ce surpriză, ce şoc, nu-i aşa? Reţineţi aceste explicaţii vaste, pentru că le veţi auzi şi la anul, în tonuri şi mai sumbre, după recolta de la Rio.
Ce susţin, de fapt, şefii olimpismului? Că federaţiile nu-i ascultă, „noi am atras atenţia”, dar ele îşi bat joc, fac mişto de ei. Cînd Petrache le transmite să ia în serios o competiţie, federaţiile nici nu-l bagă în seamă. Se strîmbă la el cînd scrie la tablă, îi pun lipici şi piuneze pe scaun, chiulesc cu clasa, din astea. Cînd ajungi să te plîngi în public că nu te ascultă federaţiile, înseamnă că ai o mare problemă, tu, ca manager, coordonator de bugete, de strategii, lider al unei instituţii-cheie a sportului românesc. Înseamnă că nu stăpîneşti maşina. Apeşi pedala şi nimic! Cel mult, ies dîre de fum negru, rău prevestitor, de sub capotă.
Aşadar, Alin Petrache a învins, dar, cum se spune, n-a convins încă, în postura de şofer al olimpismului. Jocurile Europene au testat nu atît nivelul sportului nostru, în an preolimpic, ci nivelul de ascultare de care se bucură şeful COSR în domeniul pe care-l păstoreşte. Pare că a scăpat situaţia de sub control. De-acum, o să-l tot auzim reclamînd: „Eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!”. Iar după ce le va recomanda federaţiilor cu probleme „să se pună la muncă”, va da un viguros exemplu personal, muncind pînă tîrziu în slujba credibilităţii sale de V.I.P. aspirant. Important e să faci morală şi să apari în poze, nu să faci, efectiv, ceea ce scrie în fişa postului.